spot_imgspot_img
17.9 C
Vaslui
29-mart.-2024

“Un secol de la unirea Basarabiei cu Regatul României”

- Advertisement -

DORINTÃ…. Înaltpreasfintitul Petru al Basarabiei nu a ajuns ieri la Husi, la simpozionul “Un secol de la unirea Basarabiei cu Regatul României”. A transmis însã gândurile sale bune, iar Preasfintitul Ignatie al Husilor a precizat cã evenimente la fel de importante, legate tot de Unire, l-au determinat pe ierarhul de la Chisinãu, sã amâne momentul în care va ajunge în mijlocul fratilor de dincoace de Prut. Vreme de douã ceasuri, în sala mare a Primãriei, s-au rostit discursuri emotionante, s-a cântat si s-au spus versuri. Ion Chriac si Dan Ailincãi au reusit, prin toatã trãirea pusã în momentul artistic oferit celor prezenti, sã ridice sala în picioare. S-a rostit si “Tatãl nostru”, iar momentul acesta a sensibilizat cel mai mult pe toti cei prezenti.

Prof. Manuela Iacob, prof. Costin Clit, cercetãtor Valentin Constantinov, prof. Gabriela Plãcintã, prof. dr. Theodor Codreanu, Academician Nicolae Dabija, PS Ignatie, Episcopul Husilor, ing. Ioan Ciupilan, primarul municipiului Huși, col (r) Mihai Ștefan Focșa, prof. Dan Ravaru, col (r) Mihai Gheorghiu si prof. Mihaela Lehoneac au fost oficialii care au participat la eveniment. Unirea a fost esenta, dar si dorinta prioritarã, regãsitã în toate luãrile de cuvânt. “În general, în asemenea momente de recurs si de cinstire cuviincioasã a unui eveniment din istoria neamului nostru, avem douã tendinte: fie devenim patetici, sentimentali si, în consecintã, (potentiali) irealisti, fie devenim fatalisti si total neîncrezãtori, sustinând cã nimic din trecut nu poate fi cu adevãrat repetabil. Chiar dacã (uneori) istoria nu se repetã, cred cã este esential ca noi sã întreprindem toate demersurile, care pot deveni realizabile, pentru reeditarea, la nivel simbolic si apoi concret, a unui eveniment major, luminos si binefãcãtor din istoria patriei noastre. (…) Dupã aceastã scurtã introducere, as vrea sã vã fac o confesiune: zilele acestea am citit capitolul unei cãrti absolut fascinante. Capitolul se numeste „Revolutia ruseascã si unirea Basarabiei cu patria-mamã” si face parte dintr-o carte pe as îndrãzni sã o numesc, chiar cu riscul entuziasmului diletantului în materie de discurs istoric, „biblia” istoriei Basarabiei. Este vorba de volumul, editat în conditii grafice exceptionale si într-o limbã plinã de mireasma sensurilor arhaice ale cuvintelor, Istoria Basarabiei, scris de Ion Nistor, <<unul dintre întregitorii Moldovei>>, asa cum îl numea Nicolae Iorga, sau „de unul dintre «ctitorii României întregite», asa cum îl numea Doina Huzdup”, a fost mesajul Preasfintitului Ignatie al Husiulor.

“Astãzi o mare parte dintre români nu iau parte cu tot sufletul la viata neamului”

“Capitolul acesta, ca sã folosesc o sintagmã a lui Ion Nistor, a generat în mine <<indescriptibilã însufletire>>pentru tot ceea ce s-a întâmplat acum un secol, din voia Celui de Sus si prin implicarea, fãrã sincope de fricã sau de intimidare, a decidentilor acelor vremuri. (…) Acelasi autor ne spune cã acestea erau posibile, pentru cã „toti bunii patrioti români din Basarabia erau încredintati cã singura solutie a problemei politice a patriei lor nu putea fi alta decât unirea ei cu vechea Moldovã, din trupul cãreia fusese ruptã de rusi cu o sutã de ani în urmã. Gândul acesta, nemãrturisit, trãia ascuns în cutele cele mai tainice ale sufletului fiecãrui moldovean adevãrat, ca fiind ceva mostenit din tatã în fiu, fãrã ca el sã-si fi putut dea seama. (…) Nicolae Iorga, într-o cuvântare tinutã la 16 mai 1912, exact la o sutã de ani de la anexarea Basarabiei Imperiului Rus (16 mai 1812), a rostit urmãtoarele cuvinte, care sunt cu adevãrat profetice si astãzi: „Suntem noi oare prea slabi pentru a lua asupra noastrã sarcina de a ne restitui în drepturile noastre? Sã vedem. Astãzi o mare parte dintre români nu iau parte cu tot sufletul la viata neamului, pe când trupul le foloseste altora care-i stãpânesc. În miile de cãrturari ai Basarabiei s-ar gãsi oare o sutã de oameni care sã-si dea seama pe deplin de ce sunt, de ce valoreazã natia lor, aceastã Românie liberã, aceastã culturã a ei, mai sãnãtoasã decât a Rusiei? Si în sutele de sate românesti ale Basarabiei e oare, în aceastã clipã, unul singur în care toti: preot, învãtãtãtor, oameni din popor sã se adune ca, în genunchi înaintea altarului, sã facã pomenirea trecutului neuitat si juruinti pentru viitorul care nu poate întârzia?”, a fost mesajul Preasfintitului Igantie, încheiat cu o poezie a lui Grigore Vieru, “Basarabie cu jale”.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.