spot_imgspot_img
17.2 C
Vaslui
29-mart.-2024

“Cer ajutor tuturor celor care doresc sã aducã un zâmbet de bucurie acestor bãtrâni neajutorati”

- Advertisement -

INITIATIVÃ LÃUDABILÃ… Rodica Oprea, o vasluiancã inimoasã din Avrãmesti, vine în ajutorul bãtrânilor nevoiasi din comunã, care nu au unde sã locuiascã sau trãiesc în conditii nedecvate. Aceasta a reusit sã transforme un vechi conac boieresc într-un cãmin pentru bãtrâni, care sã le facã viata mai usoarã. Timp de patru ani, aceasta a strâns toti bãnutii din pensia ei, a bãtut la usile oamenilor care puteau sã o ajute, a înfruntat oprelistile, glumele sau neîncrederea cu care era vãzutã, doar pentru ca visul ei sã prindã contur. A restaurat clãdirea, au fost montate usi si ferestre noi, acum totul aratã impecabil, însã mai sunt necesare câteva lucruri: mobila, grupul sanitar si centrala termicã pe lemne. “Gândindu-mã cã iarna ne bate la usã, îndrãznesc sã cer ajutor tuturor celor care doresc sã aducã un zâmbet de bucurie acestor bãtrâni neajutorati care nu au caldurã nici în casã, nici în suflet”, este apelul vasluiencei.

Povestea initiativei o puteti citi în rândurile urmãtoare: “Mã numesc Rodica Oprea si spun cu mândrie cã sunt fiicã a satului Avrãmesti, comuna Voinesti, judetul Vaslui. Pânã la vârsta de 14 ani, satul a fost leagãnul copilãriei mele. Ulterior, am urmat cursurile Liceului Teoretic “Gheorghe Rosca Codreanu” din Bârlad si Facultatea de Stiinte Economice din Iasi, apoi, prin repartitie, m-am mutat la Bacãu, unde am lucrat în domeniul informaticii si am locuit pânã la vârsta pensionãrii. Nostalgia copilãriei mele, energia beneficã a locurilor natale, aerul pur si apa vindecãtoare m-au fãcut sã mã întorc în Avrãmesti si sã-mi construiesc aici o casã. Primele sãptãmâni au fost ocazii de a-mi redescoperi locurile natale si de a mã întâlni cu oamenii satului, oameni care odinioarã erau puternici si plini de viatã. Cât de transformati i-am gãsit pe multi consãteni… Timpul si-a pus amprenta asupra lor, ca si asupra mea. Bolile, supãrãrile, neajunsurile, lacrimile si singurãtatea le-au brãzdat multora obrazul. Atunci mi-a încoltit o idee, un vis, o întrebare cãtre constiinta mea: cum sã fac, sã ajut acesti oameni plini de boli si suferintã? Am ridicat ochii spre cer si am cerut ajutorul: “Doamne, ajuta-mã sã ajut acesti oameni prin înfiintarea unui cãmin de bãtrâni”. Trebuie sã recunosc cã la început am avut temeri; însã mi-am spus cu certitudine cã Dumnezeu mã va ajuta. Am ales ca locatie un fost conac boieresc, amplasat în centrul satului, aflat într-un grad avansat de deteriorare. În anul 2013, luna noiembrie, am demarat lucrãrile proiectului meu de suflet Cãminul de Bãtrâni “Speranta de Viatã”, folosind propriile economii si venituri”, povesteste Rodica.

Cãminul pentru bãtrâni, motiv de pariu

“Mentionez cã pentru îndeplinirea acestui mãret vis, mi-am donat lunar aproape toatã pensia. Precizez faptul cã majoritatea oamenilor nu au crezut în proiectul meu si nu am fost ajutatã material. Nu vreau acum sã fiu pateticã, însã dacã tot am început povestea realã a acestui proiect mi se pare corect sã stiti si frãmântãrile si dezamãgirile prin care am trecut. Dureros a fost faptul cã proiectul meu a ajuns pentru cei mai tineri, motiv de pariu si neîncredere, iar pentru cei vârstnici, o mare sperantã de viatã. Era greu de acceptat! Se reîntorcea în sat o femeie în vârstã de 76 de ani, care dorea cu încãpãtânare sã ajute si sã schimbe ceva. Bucuria mea a fost mare atunci când oameni minunati au crezut în proiectul meu si m-au ajutat cu bani pentru continuarea lucrãrilor. Nu as putea niciodatã sã multumesc îndeajuns doamnei Elena Mãdãlina Dorneanu, si domnului Doru Vijian, si domnului Aurel Iorga, care au crezut în visul meu si au ajutat substantial la realizarea acestui cãmin. De asemenea, i-am apreciat foarte mult si pe acei oameni sufletisti care din putinul lor au ajutat la continuarea lucrãrilor. Ca economist contabil, am o evidentã clarã a tuturor banilor intrati în contul acestei asociatii”, spune vasluianca. “Astãzi, când scriu aceste rânduri, vã anunt cu bucurie cã proiectul meu de suflet se aflã aproape de împlinire. Suntem în punctul în care nu mai lipseste decât mobilarea dormitoarelor, dotarea si utilarea bucãtariei si a grupului sanitar si achizitionarea unei centrale termice pe lemne. Gândindu-mã cã iarna ne bate la usã, îndrãznesc sã cer ajutor tuturor celor care doresc sã aducã un zâmbet de bucurie acestor bãtrâni neajutorati care nu au caldurã nici în casã, nici în suflet”, adaugã aceasta.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.