interviu cu Anca Sigartau, manager al Teatrului Municipal “Bacovia”
– Bine ati venit in Bacau, va doresc ani buni la conducerea Teatrului Municipal “Bacovia”…
– …Multumesc. Sa stiti ca presa este foarte importanta pentru mine, de aceea usile vor fi mereu deschise.
– Doamna director, in Bacau se face teatru de mai bine de 160 de ani. Amatori si profesionisti, regizori si actori, dar mai ales publicul s-au indragostit de teatru inca de la primele reprezentatii, care aveau loc in aer liber, in baraci, in spatii improvizate. Costache Radu, dramaturg si gazetar, a fost o vreme si primar al orasului, ne-a lasat pagini memorabile despre acest fenomen in Bacau. Scrie, citez din memorie, ca, la sosirea unei trupe de teatru, in oras se suspendau toate sindrofiile, toate alte activitati si lumea mergea la teatru, ba, atunci când lucrurile o luau razna, era chemata politia sa faca ordine. In 1929 se construieste cladirea in care functioneaza si acum teatrul, iar in 1948, dupa 100 de ani, se infiinteaza un teatru de stat. Vremurile s-au mai schimbat, despre care o sa mai vorbim, veniti, asadar, intr-un teatru cu o istorie fabuloasa, nu putine orase se pot mândri cu o asemenea istorie. Dupa doua saptamâni de când ati preluat functia de manager…
– Nici macar, gânditi-va ca eu am venit cu o zi inainte de a incepe Gala STAR, nu am putut deranja pe nimeni, vedeta orasului era acest festival, la el lucrasera alti oameni si nu am putut decât sa privesc. Abia dupa festival, care a fost extraordinar, am avut o prima intâlnire cu trupa de aici. Acum deja avem in derulare o alta initiativa, este vorba de Zilele Portilor Deschise, care sunt foarte importante pentru mine si pentru teatru. Acum voi cunoaste actorii la lucru (sigur, pe multi ii stiu si din alte ocazii) pe scena, voi vedea tot ce inseamna teatrul la care am venit: repertoriu, dotarea, problemele actorilor, ale echipei de tehnicieni.
– Ati jucat pe aceasta scena?
– Da, de doua ori. Doi ani la rând, primul an cu “Vreau sa fiu actrita”, un recital, si anul urmator cu o piesa a lui Mircea M. Ionescu, pe care am jucat-o multi ani, am iesit cu ea si afara. Tin minte ca de fiecare data am jucat, in Bacau, cu sala arhiplina. Ce m-a mai bucurat atunci a fost ca actorii teatrului au venit sa vada spectacolul, de obicei nu se intâmpla acest lucru. Am jucat aproape pe toate scenele din tara si nu am vazut actorii acelor teatre in sala. Atunci i-am vazut, am vorbit, am lucrat cu cei din echipa tehnica, care au avut la dispozitie doar 10 minute sa inteleaga ce vreau, dar au facut un spectacol impecabil, fara nicio repetitie. Sunt oameni de teatru, este foarte important ca in spatele unei trupe de actori sa existe acesti oameni de la Tehnic, pasionati, profesionisti. Pâna la urma, la ce salarii au in teatru, doar pasiunea ii mai tine aici. Asemenea oameni sunt si la “Bulandra”. Stiti ca un sunetist bun, un tehnician de la lumini bun, pot hotari soarta unui spectacol? Oamenii din spate te pot ajuta sa-ti construiesti un spectacol foarte bun. Asemenea oameni sunt la “Bacovia”.
– See more at: http://www.desteptarea.ro/vreau-sa-las-in-urma-mea-ceva-frumos-si-bun/
