SEMNAL… Senatorul ALDE de Vaslui, Ion Hadârcã, este unul dintre cei mai aprigi sustinãtori ai unirii Republicii Moldova cu România. Acesta trage un semnal de alarmã privind modul în care autoritãtile de la noi trateazã acest subiect sensibil pentru românii de pe cele douã maluri ale Prutului. „Am observat cã institutiile statului român, si nu doar, trateazã anul Centenarului mai ales din punctul de vedere al încãrcãturii lui simbolice. Nu este rãu, ba chiar este foarte necesar sã transformãm acest eveniment într-un reper de maximã importantã istoricã pentru contemporani, dar si pentru urmasi. Noi, generatia actualã de politicieni, trebuie sã dãm semnalul cã am însusit bine lectia de demnitate, consacrare, clarviziune si determinare politicã a predecesorilor nostri de acum o sutã de ani. Nu doar cã am însusit-o, dar si cã suntem capabili sã actionãm în consecintã. As vrea, în acest context, sã evidentiez faptul cã, pe lângã simbolistica implicitã pe care o are Centenarul, acesta trebuie sã aibã si un impact practic deosebit de relevant”, crede senatorul vasluian.
Pentru românii din Republica Moldova, Basarabia istoricã si Bucovina de Nord, statul român trebuie sã aibã o abordare aparte. Centenarul pentru românii din aceste regiuni este eminamente o asteptare si un sâmbure de sperantã cã vor putea reveni la vatra strãbunã într-un viitor, dacã Patria nu-i va lãsa sã-si piardã identitatea. Stim, revenirea, în special pentru românii din Basarabia istoricã si Bucovina de Nord tine de domeniul minunilor. Dar ce altceva dacã nu o minune a fãcut sã se împlineascã Marea Unire de la 1918? A fost însã o minune aspiratã, planificatã, la care s-a muncit mai mult ca niciodatã si pentru care poporul român a luptat cu jertfire de sine. Românii din aceste zone trebuie sã simtã prezenta statului român în viata lor de zi cu zi: prin ajutoare de carte, programe de instruire, burse si proiecte. În anul Centenarului actiunile de sustinere trebuie sã fie dublate si triplate.
Mesaj de unitate si de trezire la adresa autoritãtilor române
„Nu mai putin complicatã este situatia românilor din Republica Moldova, desi revenirea lor la matrice nu tine decât de vointa lor proprie, nu de a altora, ca în cazul fratilor lor din Bucovina de Nord si Basarabia de Sud. Dar, tocmai dreptul manifestãrii propriei vointe este tinta unor atacuri bine coordonate, provenite din zona fostului agresor. Dupã rãzboiul din 1992, putem spune cã alt rãzboi, hibrid, cu toate ingredientele lui murdare, inclusiv propaganda si manipularea, este în plinã desfãsurare între Prut si Nistru, scopul cãruia rezidã în a preveni formarea unei vointe majoritare consolidate în problema reunificãrii. Cu toate acestea, populatia constientã din Republica Moldova, în marea ei majoritate, considerã anul Centenarului drept un prilej tocmai bun de împlinire a revendicãrilor lor nationale, în spiritul marilor predecesori, care, în 27 martie 1918, primii au declansat procesul Marii Uniri! Ca exponent al vointei politice de reunificare a celor douã state românesti nu pot decât sã salut acest proces în desfãsurare si sã admir prezenta de curaj si de determinare patrioticã a satelor, comunelor, sper si a raioanelor, oraselor, de pe tot întinsul Basarabiei. În acelasi timp nu pot sã nu atrag atentia asupra unei anumite timiditãti a institutiilor României privind desfãsurarea unor proiecte de încadrare pragmaticã a Republicii Moldova în zona intereselor ei vitale. Multe demersuri ale comunitãtilor românesti de pe ambele maluri ale Prutului rãmân îngropate în hãtisuri birocratice. Multe poduri de piatrã si beton ar fi trebuit sã uneascã, de ani buni, cele douã maluri de Prut, dacã importanta lor ar fi fost constientizatã, la adevãrata lor valoare, de Bucuresti. Cu dojanã pentru noi, politicienii de azi, trebuie sã constat cã administratia româneascã interbelicã a fost mult mai eficientã si mai perspicace în aceastã privintã. Mandatul meu vasluian îmi oferã o viziune integratoare asupra spatiului inter riveran, amortit în asteptare. Continuu sã vãd spatiul Vasluiului, Iasului, Botosanilor, Galatiului ca pe niste porti simbolice primitoare cu un rol integrator deosebit în istoria României moderne. Or, gropile de la Albita si Podul ruginit de cale feratã de la Fãlciu nu prea oferã temei pentru asemenea viziune. Vorba unui cetãtean iesean în toiul recentelor manifestãri prilejuite de Mica Unire: „Domnilor politicieni, este bunã si Hora Unirii, dar mai bun ar fi un drum european Târgu-Mures-Iasi-Chisinãu!”. Vin cu propunerea cãtre noul Guvern al României sã elaboreze un program de sustinere a întreprinderilor mixte, moldo-române, mici si mijlocii”, mai spune Hadârcã.
