LECTIA DE ISTORIE…Asociatia „CARP Elena Cuza” din Bârlad organizeazã, ca în fiecare an, pe 23 ianuarie, o adevãratã Lectie de Istorie. Despre aspectele cruciale pentru realizarea unirii dintre Moldova si Tara Româneascã vor vorbi joi, 23 ianuarie, profesorii Costel Pascaru si Alexandrina Pascal, în sala „Al. I. Cuza” a Asociatiei Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza”. Grupul folcloric „Crenguta de brad” si elevul Fabian Mereutã vor crea, prin momente artistice, cadrul ideal pentru desfãsurarea unui eveniment profund patriotic. Toti cei interesati sunt asteptati joi, 23 ianuarie, la orele 15:00.
Dezvoltarea limbii române în teritoriile locuite de români s-a realizat datoritã scriitorilor pasoptisti, acestia continuând eforturile cronicarilor moldoveni, munteni si ai Scolii Ardelene. Lucrãrile pasoptiste au hrãnit unitatea spiritualã a poporului, unitate ce se dorea a fi oglinditã si în granitele ce vor forma Principatele Unite ale Moldovei si Tãrii Românesti. Ideea unitãtii fratilor români de acelasi sânge si cu aceiasi credintã a existat si înainte de secolul XIX, idee ce poate fi regãsitã în precuvântãrile cãrtilor diaconului Coresi, mitropolitilor Varlaam al Moldovei si Simion Stefan al Transilvaniei, episcopului Chesarie al Râmnicului, în acte precum unirea din 1600, realizatã efemer de Mihai Viteazul, toate acestea fãrã a pune la socotealã letopisetele cronicarilor moldoveni sau munteni.
Biserica a avut un rol important
Un rol important în acest sens l-a avut Biserica din Moldova, în frunte cu mitropolitul Sofronie Miclescu. Între clericii care au sustinut cu ardoare unirea amintim pe arhiereul Filaret Scriban Stavropoleos, rector al Seminarului de la Socola, arhimandritul Neofit Scriban, profesor la Seminarul de la Socola, arhimandritul Melchisedec Stefãnescu, rector al Seminarului din Husi si preotul Dimitrie Matcas din Roman. De altfel, Adunãrile elective din ianuarie 1859, în urma cãrora a fost ales domnitor bârlãdeanul Alexandru Ioan Cuza, au fost prezidate de cei doi Mitropoliti, Sofronie al Moldovei si Nifon al Tãrii Românesti. Revolutia de la 1848, pas premergãtor al Micii Uniri, a fost alimentatã de activitãtii politice si culturale, pasoptistii având dubla calitate de oameni politici si de oameni ai cãrtii. Dintre reprezentanti îi amintim pe: Mihail Kogãlniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Heliade Rãdulescu, Nicolae Bãlcescu, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Andrei Muresanu, George Baritiu.
Presa a avut si ea un rol foarte important
Pentru ca unitatea spiritualã a poporului român sã nu piarã, pentru a pãstra închegatã constiinta nationalã, era nevoie de un învãtãmânt în limba românã, de ziare si reviste, de societãti culturale si literare, de întemeierea unui teatru national si de literaturã în care sã se regãseascã realitãtile vietii românesti. Practic, initiativele au fost luate de cãtre: Gheorghe Asachi („Albina româneascã”, 1829,) în Moldova, în Muntenia de cãtre Ion Heliade Rãdulescu („Curierul românesc”), în Transilvania de cãtre George Baritiu („Gazeta de Transilvania”, 1838). Efectul acestor aparitii a fost completat de reviste literare si stiintifice cum ar fi revista „Dacia literarã”, editatã de Mihail Kogãlniceanu, „Propãsirea”, „Foaie stiintificã si literarã” si „România literarã”, fondatã de Vasile Alecsandri. În perioada 1856-1860, la Iasi, apare „Steaua Dunãrii”, un ziar unionist în care fondatorul reaminteste contemporanilor faptele „marilor bãrbati ai României”, însistând asupra necesitãtii creãrii la gurile Dunãrii a unui stat unitar român.
În „Foaie pentru minte , inimã si literaturã” , în 1848, apare „Un rãsunet” (Desteaptã-te, române!”) de Andrei Muresanu, cunoscut drept „Marseillaise” a românilor. Nicolae Bãlcescu a punctat acest lucru întâia oarã, declarând cã: „Poezia a fost si va fi totdeauna apostolul si propãsitorul libertãtii cu care ea este asa de strâns înruditã”. Astãzi, la 161 de ani dupã Mica Unire, glasul tãrii este reprezentat de aceleasi versuri ce constituie imnul national.
În „Steaua Dunãrii”, din 9 iunie 1856, Vasile Alecsandri publicã celebra „Hora Unirii”, scrisã când s-a constituit Comitetul Unirii, din care fãcea parte poetul. Ea are la bazã „Hora Ardealului”, scrisã în 1848. Pusã pe muzicã de A. Flechtenmacher, mult îndrãgitã de români, a devenit un al doilea imn national, cântatã si jucatã la fiecare aniversare.
Apropierea culturalã si economicã dintre Moldova si Țara Româneascã nu ar fi putut determina înfãptuirea Unirii dacã nu ar fi existat si un context geo-politic propice alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie, respectiv 24 ianuarie 1859. Despre toate aspectele cruciale pentru realizarea Unirii dintre Moldova si Tara Româneascã vor vorbi joi, 23 ianuarie, profesorii Costel Pascaru si Alexandrina Pascal, în sala „Al. I. Cuza” a Asociatiei Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza”.
