ANIVERSARE…Ziarul Vremea Nouã trãieste un moment aniversar: 50 de ani de când acesta apare neîntrerupt la Vaslui. Ziarul a fost fondat la Bârlad în 1910 ca revistã pedagogicã, iar dupã Marea Unire acesta avea sã ajungã un ziar al conservatorilor bârlãdeni. Acesta a functionat o perioadã destul de lungã, însã la un moment dat dispare din peisaj. În decembrie 1944, ziarul revine în fortã la Vaslui, ca organ de luptã al clasei muncitoare, sub denumirea de Vreme Nouã, iar comunistii, 28 de ani mai târziu, aveau sã-l transforme în oficios. În decembrie 1989, o echipã de oameni curajosi, în frunte cu Constantin Jomir, au schimbat macazul, oferind vasluienilor o publicatie liberã în care dreptul la opinie a fost principala virtute. Îsi schimbã denumirea din Vreme Nouã în Adevãrul. Ziarul nu a mai avut nicio întrerupere si pe 23 martie 2009 revine la vechea denumire. Astãzi, Vremea Nouã este un ziar solid cu o audientã record în mediul on-line, care-l situeazã în top 30 al ziarelor din România. Dacã în 1989, Vremea Nouã avea tiraj de 9.000 de exemplare, astazi editiile scrise si on-line au 2.000.000 de accesãri.
Milutã Moga
Asa cum inseram în ziarul Vremea Nouã (editia nouã) din 17 februarie 2018, în urmã cu 50 de ani, la Vaslui, a avut loc ceremonia de constituire a noilor organisme de partid si de stat rezultate din aplicarea legii nr. 2 / 1968, privind reorganizarea administrativ-teritorialã a tãrii. Totodatã, s-a hotãrât ca noile organisme, adicã Comitetul Judetean de Partid si Consiliul Judetean Provizoriu, sã fie deservite si de un organ de presã. Noua publicatie va fi botezatã cu numele sugestiv “Vremea Nouã” si venea sã facã legãtura, între timp, cu alte douã publicatii ce au vãzut lumina tiparului, imediat dupã 23 august 1944, foaia vasluianã “Vremea Nouã”, dar si revista bârlãdeanã de pedagogie “Vremea Nouã”, în anul 1910. Ziarul judetean “Vremea Nouã” apãrea cu primul numãr în ziua de 20 februarie 1968 si avea ca sarcinã sã fie mesagerul noilor organisme de partid si de stat în propagarea mecanismului politic, pânã în cele mai îndepãrtate sate si comune si, mai ales, sã propovãduiascã isprãvile marelui conducãtor, Nicolae Ceausescu, “izbãvitorul” tuturor românilor.
Putinã istorie a presei în judetul nostru
Aparitia ziarului era socotitã, la acea vreme, o mare realizare pe aceste meleaguri intrate bine în anonimatul contemporan. Spre stiinta tuturor, dar mai ales a nostalgicilor si cârcotasilor de profesie, sã amintim cã noul ziar nu era o aparitie ineditã si cã, vezi Doamne, Vasluiul avea parte de ceva nemaipomenit. Cu peste 100 de ani în urmã, în actualul judet Vaslui începuse sã se înfiripe o presã activã, cifratã la zeci de ziare si reviste, în cele trei centre: Vaslui, Bârlad si Husi. Mentionãm cã astfel de publicatii erau gãzduite si de localitãti rurale si care au contribuit la dezvoltarea spiritului patriotic national si, mai ales, la coagularea României Mari, în urma marelui eveniment national de la Alba – Iulia, 1 decembrie 1918. Pentru a fi convingãtori vom Insera doar douã exemple. Astfel, la Rãducãneni, localitate ce apartinea de fostul judet Fãlciu, apãrea Revista Steaua. În paginile ei gãsim numeroase înscrisuri ce aminteau de problematica acelor vremi, dar si de soarta românilor si, în special, cei din mediul rural, lãsati la cheremul arendasilor evrei. Vã vom edifica acest lucru prin douã poezii cu titlurile: “Robii” si “La arat”. În sfârsit, la Vaslui apare Revista Militar literarã editatã prin strãdania unui grup de ofiteri, din garnizoana Vaslui. În paginile ei se regãsesc adevãrate lectii de patriotism românesc: “Mai târziu copile vei vedea cã Patria nu-i decât un petic de mãtase care îsi desface în razele soarelui cele trei culori strãlucitoare. Acolo pe el stã numele tãrii, onoarea armelor sale, datoria sfântã de a alerga în rânduri de îndatã ce Cornistul a anuntat strigãtul de alarmã si fãrã la a te gândi la ai tãi, sã-ti dai tot sângele tãu, pentru ca sã se poatã adãuga un rând mai mult la povestea tãrii. Este apoi, un nu stiu ce, care se cheamã Gloria si care face ca viata sã se strângã toatã în trupul apucat de friguri, iar atunci când cazi, rostogolindu-te la pãmânt, cea dintâi grijã ce te prinde este sã vezi inamicul fugind si nu mai ai timp sã te gândesti la tatãl tãu, scumpe copile, decât în pragul mortii…O natiune armatã uneste sub drapelul sãu pe cei mai alesi dintre feciorii ei, aceia care lucreazã mai mult forta membrelor, ca si acei care valoreazã mai mult prin dreapta lor gândire, asa fel devine pentru ea expansiunea cea mai înaltã si cea mai puternicã”. Ce poate fi mai înãltãtor în educatia tinerei generatii decât aceste cuvinte ce au valoare de înalt spirit românesc.
Asadar, presa din actualul judet Vaslui, nu fusese o rara avis în acest colt de tarã, ci dimpotrivã, un factor dinamic si mobilizator pentru România acelor vremi în care s-a pus temelia unor planuri ce ne impuneau, aici, în sud-estul Europei, iar Bucurestiul era numit micul Paris, în timp ce leul românesc era egal cu dolarul american.
20 februarie 1968, ziua în care comunistii îsi fac gazetã proprie la Vaslui
Aparitia ziarului Vremea Nouã, la 20 februarie 1968, s-a dorit si o continuare în timp a foii ce apãrea în toamna anului 1944. Referindu-se la acest fapt, distinsul si regretatul profesor vasluian V. I. Cataramã consemna, în noua publicatie ce apãrea la Vaslui, cuvinte de apreciere si cã, la acel timp, din toamna anului 1944, s-a dorit sã aparã un ziar care sã contribuie la limpezirea gândurilor alarmiste din acele zile când, întreaga Românie se afla la începutul drumului sub regim sovietic. Sã mentionãm si faptul cã aparitia ziarului în noua editie a fost salutatã cu deosebit respect de actorul Radu Beligan, la acea vreme deputat în Marea Adunare Nationalã din partea vasluienilor. Cu deosebitã satisfactie consemnãm si aprecierile binecunoscutului psihiatru profesor doctor Petre Brânzei, cel care în anii adolescentei fusese legat pe plaiurile Vasluiului. În privinta conditiilor materiale în care apãrea noul ziar, trebuie sã mentionãm cã ele erau empirice. Nu exista redactie, mijloace de informare si nici tipografie. În consecintã, redactia era împãrtitã în douã, între Vaslui si Iasi, iar tiparul se realiza la Întreprinderea Tipograficã Iasi. Manuscrisele erau trimise în fiecare zi cu masina la Iasi, iar la miezul noptii, dupã tipãrirea ziarului, acesta era adus cu masinile pânã la Vaslui, de unde era preluat de Postã si apoi rãspândit în tot judetul prin factorii postali. Printre cei care vor lucra în noua redactie îi regãsim pe Constantin Husanu, Benedict Jelescu, Constantin Slavic, Liviu Nistor si altii pe care din pãcate nu avem spatiu sã-i mentionãm.
Cenzura si bunul de tipar
Un punct sensibil îl reprezenta faptul cã redactorii cotidianului vasluian trebuiau sã îndeplineascã aceleasi criterii ca si ceilalti activisti de partid. Iatã de ce putini dintre acei ce ar fi putut ocupa functiile de redactori nu puteau accede la aceastã misie. Este de datoria noastrã sã reamintim cã punctul nodal îl reprezenta cenzura. Nimic nu se putea tipãri fãrã avizul celor doi cerberi, ce intrau în nomenclatorul Sectiei de presã al CC al PCR. Pe întelesul tuturor sã detaliem cã toate articolele aveau sã treacã prin filtrul controlului si abia dupã aceea sã se punã stampila “BT”, adicã bun de tipar. Din cei doi lucrãtori care supravegheau tipãrirea ziarului, unul trebuia sã se gãseascã în tipografie si dupã culegerea tuturor articolelor trebuia sã dea liber la tipãrire. De precizat cã din rândul redactorilor, în fiecare searã, unul dintre ei era asa-numitul “cap limpede”, adicã avea obligatia sã facã corectura tuturor materialelor iesite de la linotipuri. Nu este de neglijat si faptul cã însãsi linotipistii, zetarii, femeile de serviciu trebuiau sã aibã acelasi statut ca si activisti de partid. Este interesant de mentionat cã cerberii cenzurii puteau sã intervinã si asupra materialelor semnate de cei din conducerea judeteanã de partid si de stat. Peste ei, însã era ochiul “vigilent” al securistului, care avea rolul de a supraveghea ceea ce se întâmplã în tipãrirea ziarului. Orice abatere, cât de micã, era raportatã pe scalã ierarhicã si urmau sanctiunile dintre cele mai aberante
Bârlãdenii au protestat cu torte fãcute din ziar împotriva Vasluiului devenit capitalã de judet
Aparitia noului ziar, în februarie 1968, a fost cu adevãrat un eveniment notabil pentru întreaga suflare a judetului. Un caz aparte însã îl va constitui, din nou, atitudinea bârlãdenilor. În acea zi de 20 februarie 1968, imediat ce s-au deschis chioscurile de ziare, inclusiv în gara din Bârlad, multi bârlãdeni vor cumpãra noul cotidian ce va fi transformat “ad-hoc” în torte, ca semn al nemultumirilor fatã de decretarea Vasluiului, drept resedintã de judet. Mai mult, luni de zile din Bârlad veneau foarte multe retururi, adicã ziare nevândute, care se transformau în deseuri pentru DCA. Pe parcursul timpului lucrurile aveau sã se mai calmeze, iar bârlãdenii, astãzi, considerã Vremea Nouã ziarul lor, mai ales cã acesta a fost fondat în Bârlad acum 108 ani. Între timp se va construi la Vaslui tipografia, iar în palatul administrativ ce se va da în folosintã, la etajul 4 va fi alocat un spatiu si pentru redactia ziarului. Aici, Vremea Nouã a functionat încã 12 ani dupã Revolutie, chiar dacã ziarul îsi schimbase denumirea în Adevãrul.
Cum era sã rãmânã Nicolae Rainea fãrã ziar aniversar din cauza cenzurei
AMINTIRI…În perioada cenzurii comuniste, presa clasei muncitoare era atent “supravegheatã”. Vã prezentãm si câteva întâmplãri hazlii avându-i bineînteles în prim-plan pe cerberii care dãdeau bunul de tipar (BT). Amuzant a fost momentul în care conducerea judetului a hotãrât sã fie sãrbãtoritã retragerea din arbitraj a lui Nicolae Rainea, unul dintre arbitrii de elitã din fotbalul românesc, iar cenzura era sã facã praf aniversarea. În consecintã, s-a hotãrât editarea unui ziar format mic, în 4 pagini, în care sã fie rememoratã cariera marelui arbitru. Persoana care a fost împuternicitã sã realizeze noul ziar, ocazional, a realizat manuscrisele si, bineînteles, s-a prezentat pentru a obtine BT-ul. De data aceasta de serviciu era o tovarãsã. Foarte arogantã îi porunceste celui care a adus manuscrisul sã-l lase pentru a fi studiat. Bineînteles, acest lucru nu era posibil întrucât chiar a doua zi urma sã se desfãsoare ceremonia pe stadionul municipal din Vaslui. Îndrãznind sã solicite pe loc BT-ul, cerbera a replicat tãios, dupã o sumarã analizã, cã acest lucru este imposibil, venind cu argumente cã unele expresii nu au ce cãuta în acel material. Astfel, printre expresiile mentionate erau cele de goolkeapere, penalty, offsaid si asa mai departe. Replica cenzorei era aceea cã aceste expresii trebuie sã disparã deoarece vor crea confuzii printre cititori. În cele din urmã si cu mari interventii a fost pus totusi BT-ul si materialul va fi publicat, iar a doua zi, pe stadionul municipal, bârlãdeanul Nicolae Rainea s-a bucurat de aprecierea miilor de vasluieni. Pe parcusul timpului, în cei peste 21 de ani de aparitie a ziarului Vremea Nouã au mai existat astfel de episoade cu totul hazlii pentru ziua de astãzi. Sã mentionãm faptul cã în perioada 1968-1989 s-au tipãrit 2.739 de numere, dintre care în format mare în perioada 1968-1974, iar format mic începând cu 1975. Este adevãrat cã dupã 1975 ziarul nu va mai apãrea cotidian, ci doar aparitie sãptãmânalã. Îmbucurãtor este faptul cã în paginile ziarului vasluian, în special sâmbãta, erau publicate stiri culturale precum si debuturi literare ale unor tineri din judetul Vaslui. Pentru toti aceia care contestã contributia culturalã a Vasluiului, în general, facem precizarea cã într-un top national actualul judet Vaslui se situeazã pe locul al treilea în privinta marelor valori date patrimoniului cultural national.
La vremuri noi, tot noi!
ULTIMA SCHIMBARE…Se cuvine sã apreciem si initiativa unui grup de entuziasti care au hotãrât ca Vremea Nouã sã aparã în editie nouã, începând cu 23 martie 2009, dupã ce au renuntat la titlul de Adevãrul, marcã sub care ziarul a iesit 19 ani de la Revolutie. De data aceasta, noul cotidian are o cu totul altã orientare si vine sã exprime “binefacerile” adevãratei democratii, dar sã si înfiereze apucãturile unora dintre politicienii actuali care au considerat judetul propria lor mosie. Iatã de ce în aceste zile, când societatea româneascã se confruntã cu numeroase probleme economico-sociale, ne exprimãm convingerea cã ziarul Vremea Nouã va fi cu adevãrat o tribunã de unde se vor da mesajele de luptã pentru sanctionarea moravurilor trepãdusilor de sorgintã securisto-comunistã, care au transformat mândrul tinut al lui Stefan cel Mare, în judetul lui Vasile Sãracu, adicã zona cea mai oropsitã a tãrii.
