BRAVO LOR… Familia Iulianei Ursu, eleva care va reprezenta judetul Vaslui la Olimpiada nationalã de Religie, supravietuieste cu doar 250 de lei pe lunã. Anica Ursu, mama olimpicei, trebuie sã drãmuiascã acesti bani, astfel încât sã îi ajungã sã plãteascã datoriile si sã îi hrãneascã pe cei sase copii de care se îngrijeste singurã, dupã ce sotul acesteia a plecat în Germania sã munceascã si nu a mai dat nici un semn de viatã. Femeia încearcã din rãsputeri sã o scoatã la capãt mai ales cã Iuliana, în vârstã de 14 ani, Marian si Ciprian, gemenii de 6 ani, Claudiu de 9 ani, Stefan de 10 ani si Diana de 11 ani, sunt la rândul lor niste luptãtori care, din dorinta de a primi educatie merg în fiecare zi câtiva kilometri pe jos la Scoala Gimnazialã din Laza.
Iuliana este copilul care, dincolo de scepticismul unora, a reusit sã se remarce dintr-o puzderie de elevi de aceeasi vârstã obtinând cel mai bun rezultat la Olimpiada de Religie. Neîncrederea pe care am amintit-o are la bazã mai multe cauze: nãscutã într-o familie numeroasã cu posibilitãti minime de întretinere, având domiciliul într-un sat uitat de lume – Bejenesti, comuna Laza – care rãmâne izolat când plouã mai puternic sau pe timpul iernii, când ninge, cu un pãrinte las care nu a avut tãria de a înfrunta greutãtile si a ales calea cea mai usoarã, aceea de a-si lua lumea în cap si a uita de sufletele care îl asteptau nerãbdãtoare acasã, Iuliana face parte din categoria copiilor care, din punct de vedere statistic, au sanse minime sã aibã succes în viatã. Si cu toate acestea fata, îndrumatã de profesori si sprijinitã de o mamã care nu mai stie de ea însãsi din pricina eforturilor depuse zilnic pentru a pune ceva pe masã copiilor, a demonstrat cã este un diamant neslefuit si cã nimic nu este imposibil, atunci când vrei. Vestea calificãrii la faza nationalã a luat-o prin surprindere nu doar pe fatã, dar mai ales pe mama acesteia, care nu mai putea sã îsi încapã în piele de bucurie când a aflat. “Ai ajuns asa departe? Bravo!”, a exclamat femeia. “Am mai participat la alte olimpiade, la biologie, geografie si limba românã, am trecut de fazele locale, am mers la Vaslui, dar atât.”, a declarat Iuliana. Faptul cã va reusi sã viziteze un alt oras – Olimpiada nationalã de Religie se va tine în perioada 6-10 aprilie, la Pitesti, judetul Arges – este un motiv de entuziasm pentru aceasta, un copil modest care nu si-a pierdut optimismul cu toate cã nu a avut o viatã roz. “Doamna profesoarã mi-a dat materialele, eu am învãtat de pe ele, am fãcut multe exercitii. Dar de unde stiti cã merg eu mai departe? Este sigur?”, a întrebat nedumeritã Iuliana. Ca un bun crestin, nu-si doreste lucruri materiale, în ciuda lipsurilor cu care se confruntã, ci doar sãnãtate si putere de muncã. Este ajutorul principal din gospodãrie al mamei sale, dar si cel mai bun sfãtuitor pentru fratii mai mici: Marian si Ciprian, gemenii de 6 ani, Claudiu de 9 ani, Stefan de 10 ani si Diana de 11 ani. “Iuliana îi ajutã la teme pe fratii ei deoarece eu sunt depãsitã de situatie. Ea înceracã sã facã de toate si mâncare si curãtenie.”, a mai declarat Anica Ursu. De altfel, ambitia, vointa, dorinta de a reusi sã ajungã undeva sus sunt atributele care îi caracterizeazã pe fratii Ursu, care merg în fiecare zi câtiva kilometri pe jos la Scoala Gimnazialã din Laza, deoarece microbuzul scolar nu mai ajunge la ei în sat. Singura “avere” a familiei este o bucatã de pãmânt pe care o lucreazã capul familiei, mama.
Tatãl i-a pãrãsit
Când am întrebat unde este tatãl copiilor, Anica Ursu a lãsat privirea în jos iar copiii, gãlãgiosi pânã în acel moment, au tãcut mâlc, asteptând parcã sã audã ceva nou despre tatãl lor, care nu le-a mai dat nici un semn de viatã de ceva timp. Rãspunsul mamei a fost însã dezamãgitor. “Nu mai stiu nimic de el. A plecat în Germania, am tinut legãtura prin telefon o perioadã, dar de ceva timp nu ne-a mai sunat, am încercat sã sun eu dar nu mai are aceeasi cartelã. Practic ne-a pãrãsit. Este un subiect sensibil si nu as vrea sã vorbesc prea mult despre asta, mai ales de fatã cu copiii.” Dupã rãspunsul mamei, cei mici s-au reîntors la joacã, nefiind o veste nouã pentru ei, ci încã o confirmare cã pãrintele i-a dat uitãrii.
Mascotele familiei, animalele
JOACA…Cu toate cã nu prea au jucãrii, doar o bicicletã si o trotinetã ponosite, cãpãtate cine stie de pe la cine, fratii mai mici ai Iulianei se bucurã de mascotele familiei, doi câini si o pisicã gri cu ochii verzi – singurele animale din curte. Pisica, preferata acestora, are destul de multe de îndurat deoarece, fãrã sã îsi dea seama o mai smotocesc, din dragoste. Resemnarea cu care felina acceptã “chinuiala” este un semn de obisnuintã. Pentru acesti copii jucãriile, hainele noi, rechizitele frumoase sunt doar vise, din moment ce trãiesc de pe o zi pe alta.
