La Salerno, fericirea are culoarea visinei putrede. Granata, cum spun italienii. Granata precum echipamentul Salernitanei, echipa orasului si a intregii provincii ce include Costiera Amalfitana, tinta anuala a peste cinci milioane de turisti din intreaga lume.
La finalul saptamânii trecute, Salernitana bacauanului Andrei Cristea a revenit, in sfârsit, in Serie B. Dupa cinci ani de asteptare: o eternitate pentru tifosii formatiei ce-si va sarbatori centenarul in 2019. In 2011, insa, Salernitana era mai mult putreda decât visina; strivita de datorii, risca falimentul.
A salvat-o Claudio Lotito, patronul lui Lazio Roma si, totodata, unul dintre “greii” Italiei din punct de vedere financiar. Impreuna cu cumnatul sau, Marco Mezzaroma, Lotito a luat echipa campana de jos, din liga a cincea, ducând-o – iata! – pâna in Serie B. Drumul a fost, insa, greu si ametitor. Asa, ca de la Salerno la Positano.
La un moment, Salernitana era la cinci puncte in spatele lui Benevento, intr-o grupa de fier, cu Lecce, Foggia sau Reggina. Atunci, mâna dreapta a lui Lotito, directorul sportiv Fabiani a intervenit pe piata transferurilor si a apelat la experienta lui Andrei Cristea. Aducerea fostului atacant al FCM Bacau s-a dovedit o miscare inteligenta. Cristea a pus serios umarul la promovarea Salernitanei, reusita sa din minutul ’95 a meciului de la Catanzaro fiind considerata de ziaristi si de fani deopotriva schimbarea de macaz. “La svolta dela campionato”.
