FINAL INCENDIAR Astãzi vã prezentãm ultima parte a interviului cu vicepresedintele Consiliului Judetean Vaslui. Vorbim de data aceasta despre omul Bichinet, despre mândrii, regrete, compromisuri, frica de DNA si spagã. Îsi pãstreazã atitudinea iute pe alocuri, glumeste si rãspunde dezinvolt. Când vrea sã tinteascã ceva, o face. Când nu vrea, lasã armele jos. Învârte cuvintele, le leagã si, apoi, le dezleagã. A luat Bichinet spagã vreodatã? Îi e fricã de DNA? Ce va schimba, dacã va câstiga alegerile pentru postul de presedinte al Consiliului Local Vaslui? Rãspunsurile le cititi în interviul de mai jos.
Domnule vicepresedinte, cu ce vã mândriti cel mai mult în viata asta?
Cu faptul cã nu m-am îndepãrtat foarte mult de ceea ce m-au învãtat cei din sat si pãrintii, acasã. Eu m-am mai alterat, plecând de acasã la scoalã, la Bârlad, la Iasi, la facultate… M-am mai stricat, cã asa-i viata: puterea te mai corupe, te atrage spre lucruri mai putin firesti, dar am rãmas un moldovean cald. Poate n-am putut sã fac binele pe care am vrut sã-l fac, dar în mod cert, n-am fãcut rãu niciodatã cuiva. Si cu ocazia asta sã mã audã si prostii care mã dusmãnesc: eu nu le voi face niciodatã rãu.
Regretati ceva?
Da, regret cã n-am mai multi copii si cã m-am însurat la 40 ani. Le spun tuturor: sã se cãsãtoreascã de tineri si sã aducã pe lume mãcar trei copii. Eu am fost un prost de douã ori: cã m-am însurat târziu si cã am numai doi copii. Dar poate o mai conving pe sotie sã mai facã un copil.
Ce urâti cel mai mult la oameni?
Duplicitatea! Una sã spui si alta sã faci. Iar dacã vrei, îti dau si exemple de oameni duplicitari, mai periculosi decât cameleonii.
Ia dati-ne mãcar un exemplu..
Nu mai pot! (râde)
Sau mãcar dati-ne indicii si ne dãm noi seama…
Se stiu ei…
Ati fãcut compromisuri în viatã?
Faci compromisuri, pentru cã altfel nu poti convietui. Dar important e sã faci acele compromisuri care nu te compromit. E cred cã nu m-am compromis niciodatã, dar am suportat foarte multe. În primul rând, am suportat multe de la Corneliu Vadim Tudor, care voia sã mã calce în picioare si, de asemenea, am suportat foarte multe si de la cei cu care am colaborat de-a lungul vietii.
Cum v-ati caracteriza dumneavoastrã?
Un om bun. Asta sunt, asta vreau sã rãmân.
Si cum ati vrea sã vã vadã ceilalti?
Sã mã vadã… Important e sã fiu vizibil.
Stim cã sunteti un pasionat al muzicii. Care e melodia dumneavoastrã preferatã?
Vrei sã fiu sincer? Vrei! Mãi, de când am vãzut filmul „Cel mai iubit dintre pãmânteni”, îmi place mult „La Chilia în port”. M-a zãpãcit pur si simplu. Cânt si eu si îi pun si pe cei care cântã sã o interpreteze ori de câte ori am ocazia.
Nu ne-ati mai citat de mult din poetul Cascaval Stãnescu. A murit poetul acesta sau ce s-a întâmplat?
N-a murit,dar sãracul e asa de flãmând… Nu mai poate crea nimic.
Ati scris cândva, pe coperta unei cãrti, cã nu o sã închinati steagul în politicã pânã când nu veti mai vedea, pe Valea Tutovei, copii care sã meargã flãmânzi la scoalã sau pãrinti speriati cã nu au ce le pune copiiilor în traistã. Cât de departe sunteti de acest obiectiv?
Nu, sunt departe de acest deziderat. Astfel de situatii sunt si pe Valea Tutovei, si pe Valea Plângerii, si în tot judetul. În toatã România este jale.
Dumneavoastrã ati luat vreodatã spagã?
M-am gândit cã o sã-mi pui întrebarea asta si am crezut cã va fi mai pe la mijloc. Eu sunt un om de o conditie materialã modestã. În toatã viata mea, am fost un om care mai putea sã tinã pe lângã el alti oameni. Întreabã-i pe colegii mei de generatie, ce fel de elev am fost, ce fel de student am fost. Mi-am putut produce cât am avut nevoie, iar din 1991 m-am apucat serios de agriculturã. Ceea ce produc îmi este suficient mie, familiei mele. Nu am nevoie de sustinerea financiarã a nimãnui. În concluzie: nu iau, nu dau spagã, dar o atentie pot sã ofer!
Dar vi s-a propus vreodatã spagã?
Da, îti spun o ofertã concretã. În 2004 mi s-a propus sã-mi vând postul de presedinte al Consiliului Judetean pe suma de cinci miliarde.
E vorba de domnul Vrânceanu?
Nu stiu cine a fãcut propunerea. Am uitat! Le-am rãspuns pe româneste: f***-vã muma-n c*r!
Da, cam mic pretul…
Da, si eu le-am spus „bãi, e cam mic pretul pentru mine”.
Vã e fricã de DNA?
Nu, pãi de ce? N-ai vãzut? Se duc bãietii la puscãrie, scriu cãrti, opere complete, opere alese. Care e problema?!
Revenind la cariera dumneavoastrã politicã si la planurile pe care le aveti, care va fi motto-ul dumneavoastrã din campania din 2016?
Ce sã zic, sunt nãscut în judetul Vaslui, aici îmi sunt pãrintii, aici e orãselul meu drag, Negresti. Sunt izvorât din pãmânturile de pe Valea Tutovei si tin la acest judet. E un judet bun.
Ce ati schimba dacã ati câstiga alegerile?
As introduce din nou întâlnirile cu primarii, cel putin o datã pe lunã si m-as bucura de fiecare proiect si succes al fiecãruia.
Deci, într-o ordine a prioritãtilor, prima optiune ar fi Consiliul Judetean?
Da, Consiliul Judetean!
A doua? Negresti sau senator?
Sunt cam tânãr sã mã retrag la Negresti. Deci, senator!
În încheiere, suntem curiosi, ce titlu ati pune acestui interviu?
„Pãstrati-l pe Bichinet!”
