MINUNE Astãzi, în jur de 170 de familii din comuna Lipovãt vor lua parte la hramul bisericii “Sfintii Împãrati Constantin si Elena” din satul Fundu Vãii. Este al treilea an de când oamenii din aceste locuri au biserica lor si nu mai sunt nevoiti sã strãbatã amar de drum pe ploaie, frig sau caniculã pânã la vechea bisericã, aflatã la patru kilometri distantã de satul lor. Credinta se pare cã le-a fost rãsplãtitã. O fiicã a satului, Elena Neacsu, împreunã cu sotul ei, a construit o bisericã pentru oamenii din mijlocul cãrora s-a ridicat. Biserica si satul îmbracã, astãzi, haine de sãrbãtoare. Slujba a început încã de asearã cu Vecernia Mare unitã cu Litia si a fost oficiatã de patru preoti.
Niciodatã familiile din satul Fundu Vãii nu au fost mai fericite. Dintotdeauna, sãtenii de aici, oameni cu credintã în Cel de Sus, au trebuit sã meargã pe jos circa patru kilometri pânã în satul învecinat, Cãpusneni, pentru a lua parte la slujba religioasã. Si nu neapãrat duminica. Cã era botez, cununie, Paste sau orice fel de sãrbãtoare, oameni de toate vârstele erau nevoiti sã meargã prin frig, ploaie sau ninsoare, în functie de anotimp, pentru a se ruga împreunã cu preotul în micuta bisericã de lemn din Cãpusneni. Era si mai greu când murea cineva, fiindcã cimitirul se afla în acelasi loc cu biserica. Imaginati-vã un cortegiu funerar care trebuie sã strãbatã atâta amar de drum, pe o vreme total nepotrivitã, ca sã îngroape vreun rãposat. Dumnezeu însã s-a miluit de ei si le-a construit o bisericã chiar la ei în localitate, prin intermediul unei fiice a satului, Elena Neacsu. “Îmi amintesc de când eram copil si trãiam aici, cum mergeam pe jos atâtia kilometri pânã la biserica din Cãpusneni. Era foarte greu. Împreunã cu sotul meu, am fost nasi de câteva ori aici, iar traditia spune sã mergem pe jos pânã la bisericã împreunã cu tot alaiul. Nu era chiar asa de confortabil sã faci opt kilometri dus întors pe jos pe un drum de tarã. De aceea, ne-am decis sã construim o bisericã. Mie, personal, tot nu îmi vine sã cred cã aceastã bisericã chiar existã. Nu am visat niciodatã cã voi putea face asa ceva în satul meu. Plâng de bucurie”, spune Elena Neacsu, care împreunã cu sotul si fiicele sale au fost ctitorii bisericii din Fundu Vãii.
Pe-un picior de plai…
Elena si Lazãr Neacsu au pus bazele mãretei constructii în 2012, iar dupã numai un an, toatã comuna a fost prezentã la sfintire. Casa de rugãciune se aflã pe un deal, la poalele pãdurii, cu o panoramã care îti dã cu adevãrat sentimentul de pace si de liniste. Ctitorii nu s-au zgârcit deloc, construind o bisericã, în stil stefanian la fel de mare ca una din oras, bogatã în picturi si icoane. Lângã bisericã au construit si un prãznicar, ca oamenii sã fie la adãpost în caz de vreme nefavorabilã. Ca toatã lumea sã fie multumitã, s-a luat decizia ca toti cei care vor muri sã fie îngropati în cimitirul nou amenajat din curtea bisericii, iar de atunci si pânã azi s-au ocupat aproximativ zece locuri de veci. Primarul comunei Lipovãt, Valerian Hriscu, are numai cuvinte de laudã pentru cei doi ctitori. “Este cea mai frumoasã investitie fãcutã pânã acum la noi. Distanta pânã la cea mai apropiatã bisericã era foarte mare pentru oamenii de aici, multi dintre ei mergeau foarte rar la rugãciune. De aceea, îmi propusesem sã construiesc în aceste locuri o bisericã din pãmânt, dar nu ne-a fost aprobatã de cãtre Episcopie. Pe atunci, domnul Neacsu construia o bisericã la dumnealui în sat, în Muntenii de Sus. Am mers la el si l-am rugat: domnule, dacã îti iubesti sotia, construieste o bisericã si la noi. Multumitã dumnealor avem aceastã minune. Acum vin oameni din alte sate aici”, ne-a declarat primarul Lipovãtului.
Preotul Cãpritã tine rânduiala în aceastã bisericã
“Eu sunt preot paroh pe aceste meleaguri încã din 1999. Am fost prezent la construirea si la sfintirea acestei biserici. Pentru oamenii de aici este o bucurie imensã, datoritã faptului cã enoriasii se deplasau greu pânã la biserica din Cãpusneni. Acum, de la an la an, creste numãrul lor. Multi dintre ei nu au fost învãtati cu slujbe, eu îi vãd. Cu puterea financiarã a satului, acest lãcas nu s-ar fi construit niciodatã. Dumnezeu ni i-a trimis pe acesti ctitori minunati”, a spus evlavios preotul Ciprian Petru Cãpritã.
