Dupa 47 de ani de activitate in invatamânt, o profesoara s-a decis sa scrie o carte. Pentru a o publica are nevoie de bani si s-a decis sa apeleze la mica publicitate pentru a-si gasi un finantator.
Un anunt de la Mica Publicitate im atrage atentia: “Caut sponsor pentru editarea unei carti cu titlul ‘Umor amar’. Tel.0766.45…”. Am fost sceptic, ce poate sa fie, inca un bacauan vrea, ca multi altii in ultimul timp, sa publice o carte. N-are toti banii si…
Sun. Imi raspunde o doamna. Nu stiu de ce, asteptam o voce de barbat. “Poate ca cei mai multi autori de carti de umor sunt barbati, femeile, in general, scriu poezie”, imi spune doamna Crenguta Gabriela Pâslaru, cu umor, când ii povestesc, dupa ce ne-am intâlnit.
O doamna distinsa, cu o expresie mirat-deschisa; putin stânjenita. Remarc inca de la inceput palaria, una eleganta, bej, care se incadra bine cu profilul, dar si culoare costumului deux-pieces, bej-gri. Bluza rosie, cu gulerul rasfrânt peste cel de la sacou, la piept, un trandafir rosu, prins cochet cu o agrafa.
“M-am nascut si am trait in scoala”
“De ce am intitulat cartea Umor amar, o sa ma intrebati, sunt primele cuvinte, ale invitatei mele, dupa prezentarile de rigoare. Am povestit diferite scene hazlii, cu umor, din viata scolara, pe care am cunoscut-o foarte bine, parintii mei au fost invatatori, eu am fost profesoara 47 de ani, pot spune ca m-am nascut si am trait in scoala.
Este, mi-am zis, un domeniu accesibil pentru mine. Am inceput activitatea de profesor la Bucecea, in Botosani (eu sunt nascuta la Gura Putnei, nu am trait acolo, desi as fi vrut, a venit razboiul si stiti cum era), unde am predat vreo cinci discipline, eu am specialitatea psihologie-pedagogie, care nu prea era cautata. Intr-o zi mi s-a propus sa ma duc la «Stefan Gheorghiu», aveau nevoie de cadre in judet, insa am refuzat si am plecat doi ani in Muntenia, am predat româna si franceza, aveam o sora acolo, tot in invatamânt.”
Dupa o perioada, doamna Crenguta Pâslaru a venit in Bacau, la Liceul Pedagogic, cu speranta ca o sa-si faca meseria, insa s-au restrâns si acolo catedrele, si a ajuns la “Bacovia”, pe post de psiholog scolar. Necazurile se tin lant, a venit problema cu transcedentalii si postul s-a desfiintat. Asa a ajuns director la o casa de copii cu deficiente, apoi inspector scolar cu probleme de orientare profesionala, insa o chema catedra, de aceea a revenit la Liceul Pedagogic, a predat si la Universitate, dupa care a iesit la pensie.
“Sunt un om activ, am mai profesat si dupa pensie, am inceput sa scriu. Trebuie sa va spun ca am mai scris carti de specialitate: «Didactica moderna in invatamântul prescolar», dar si despre pedagogie prescolara si metodica, cursuri de specialitate, insa umorul nu-mi dadea pace”, mai spune interlocutoarea mea.
– See more at: http://www.desteptarea.ro/o-scriitoare-cauta-sponsor-prin-mica-publicitate/
