LUMINI SI UMBRE…Stricarea aerului înconjurãtor nu este o “îndeletnicire” nouã pentru patronul fermei de pui de la Rebricea. Stefan Bogos ne-a explicat cum în tinerete, pentru a merge relaxat cu trenul pânã la Bucuresti, se spãla cu zer de la brânza de capre. “Când eram tânãr, tata mã trimitea sã vând brânzã la Bucuresti. Înainte sã plec de acasã, mã spãlam cu zer pe mâini. Când intram în compartiment, fugeau toti de acolo. Asa se fãcea cã, în timp ce în restul trenului lumea se cãlca în picioare din cauza înghesuielii, eu mergeam singur în compartiment.” Dupã cum se poate vedea, încã din tinerete Bogos a stiut cum sã profite de miresmele insuportabile pentru a-si face viata mai usoarã. La fel face si azi, când spune cã în loc sã închidã ferma de pui de la Rebricea, mai degrabã preferã sã cearã dãrâmarea caselor din jurul fermei. Asta cu largul concurs al autoritãtilor statului care, desi au constatat cã ferma functioneazã fãrã nici un fel de autorizatii, se tem sã i-o închidã. Sãtenii din Rebricea sunt disperati si spun cã se va ajunge la lupte de stradã. “Dacã nu ne va face nimeni dreptate, ne-o vom face noi. Cu bâte, cu sticle de benzinã, vedem noi cu ce, dar o vom închide. Dacã pentru sãnãtatea noastrã si a copiilor nostri se va ajunge pânã acolo, o vom face!” ne-a spus supãrat un locatar al blocului din vecinãtatea fermei.
Sãtui sã tot astepte ca autoritãtile statului sã ia atitudine în cazul fermei de pui, sãtenii din Rebricea spun cã îsi vor face singuri dreptate. “De când a fost deschisã ferma, noi nu mai avem viatã. Ziua nu putem iesi din casã din cauza mirosului, noaptea nu nu putem odihni din cauza camioanelor care vin la fermã. Aduc furaje, iau pui, în fiecare noapte e forfotã mare aici. Claxoneazã, tureazã motoarele. Noi stiam cã dupã o anumitã orã nu mai ai voie sã claxonezi, sã faci gãlãgie. Ambulanta poate sã respecte legea, noaptea merge numai cu semnalele luminoase, în schimb camioanele lui Bogos, nu. Cum vine asta? Chiar trãim în tara nimãnui? Vom ajunge sã punem mâna pe bâte sã ne facem singuri dpeptate. Asta vor cei de la Vaslui? Sã stropim cu benzinã si sã dãm foc fermei? Se va ajunge si aici dacã nimeni nu ne ascultã. Si asa locul ãsta e o infectie. Este o groapã în mijlocul fermei, unde aruncã mortãciunile, toti puii morti. Apelãm la o televiziune nationalã sã vadã tara cum umblã câinii cu pui morti în gurã pe la noi prin sat de am ajuns sã ne temem pentru sãnãtatea copiilor nostri. Toatã lumea stie cã ferma nu are autorizatii, dar nimeni nu ia mãsuri. Chiar suntem bãtaia lor de joc?” ne-a declarat Costel, unul dintre locatarii blocului de lângã fermã.
“Probabil sãtenii din Rebricea au crescut cu flori în nas”
Stefan Bogos nu se lasã înduplecat de necazurile sãtenilor din Rebricea. Spune cã nu le întelege supãrãrile. “Eu în fiecare dimineatã mã trezesc lângã fermã si nu mã mai plâng de miros. Casa mea e doar la câtiva metri de fermã si n-am avut probleme cu mirosul. Probabil cei de la Rebricea au crescut cu flori în nas de nu suportã ferma” ne-a spus omul de afaceri.
“În tinerete am fost boier fãrã b”
“Miresmele” insuportabile nu-l deranjeazã nici acum cum nu l-au deranjat nici în tinerete pe Stefan Bogos. Acesta ne-a explicat cum, student fiind la medicinã, îsi permitea luxul de a-si rezerva un întreg compartiment de tren cu ajutorul unei licori magice. “În tinerete am fost boier, dar fãrã <<b>> si nu mi-e rusine sã recunosc lucrul ãsta. Tin minte cã mã trimitea tata sã vând brânzã la Bucuresti. Înainte sã plec de acasã, mã spãlam cu zer pe mâini. Când intram în compartiment, fugeau toti de acolo. Asa se fãcea cã, în timp ce în restul trenului lumea se cãlca în picioare din cauza înghesuielii, eu mergeam singur în compartiment. Mai dãdea câte unul sã intre, dar când deschidea usa îsi dãdea repede seama de ce nu prea mã deranja nimeni. Din cauza mirosului, si o mãtusã la care stãteam m-a dat afarã din casã. Mi-a zis <<Fãnele, ia-ti brânza si du-te cã mi-ai împutit casa>>. Nu mi-a fost usor pânã sã ajung unde sunt acum. La început cresteam pui în casa în care stau si acum, dar atunci era vai de capul ei, nici geamuri nu avea. Dormeam cu ei în aceeasi camerã, lângã niste butoaie de tablã în care fãceam focul. Noaptea, când era, frig, mã sculam si puneam pe foc. Pe atunci, eu eram senzorul. În zece ani, am trecut de la pui scosi si crescuti în casã la 1.200.000 de pui scosi într-o serie. Mã pot mândri cã nu foarte multi au reusit acest lucru. De aceea nu mã supãr când vãd cã iau note proaste pentru cã stiu cã pot lua si note bune” ne-a declarat Stefan Bogos.
