Printre zecile de copii care vin la Fundaţia „Inimă de Copil” din Galaţi am cunoscut-o, de această dată, pe Andrada Buldum, o domnişorică frumoasă, de doar 13 ani, care are o perseverenţă mai mare decât ea însăşi, putem spune. Trăieşte în Barboşi, într-o casă modestă, unde însă nu sunt nici măcar condiţiile pentru un trai decent, adică apă curentă sau electricitate. Mai are patru fraţi de 20 ani, 16 ani, 12 ani, iar cel mai mic are doar opt luni. Mama stă acasă să aibă grijă de copii şi doar tatăl munceşte. O duc greu, de pe-o zi pe alta. Însă Andrada, încercând să fugă de condiţiile de acasă, a găsit refugiu perfect, după cum spune chiar ea: de un an de zile practică kaiac – canoe la clubul sportiv Dunărea Galaţi. Nu vrea să fie privită cu milă de cei din jur, ci doar să aibă putere să-şi continue visul de a ajunge cât mai sus.
„Nu mi-a plăcut la început”
Fata recunoaşte că până să vadă cum este la kaiac-canoe nu a mai încercat să practice alt sport. Chiar dacă la început nu i-a plăcut, acum simte că şi-a găsit drumul în viaţă pe care să meargă cu fruntea sus şi mâinile puternice. „O prietenă de-a mea a fost prima dată la club, la antrenamente la balta Cătuşa. Am fost şi eu cu ea două, trei zile, dar nu mi-a plăcut. Mi s-a părut un sport foarte greu şi am spus că nu este pentru mine. După două săptămâni am revenit şi am văzut că pot să mă descurc. A început să-mi placă foarte foarte mult, nu vreau să renunţ la acest sport vreodată”, ne-a spus Andrada. Chiar dacă părinţii ei nu au fost de acord la început, susţinând că este un sport pentru băieţi, foarte obositor, ei au cedat în faţa dorinţei copilei.
