MESAJ TULBURÃTOR…Anul trecut aceasta a publicat într-o revistã de mare tiraj o scrisoare în care vorbea despre infidelitãtile sotului si cum a reusit sã-si videce rãnile sufletului.
POVESTEA VIETII…Nu mai existã dubii: motivul sinuciderii Cocãi Micu, sotia patronului de la Redcon 1, îl constutie infidelitatea acestuia. O scrisoare trimisã, anul trecut, revistei Formula AS, confirmã chinurile emotionale prin care trecea. Vorbim de o revistã de mare tiraj din România, care si-a asumat publicarea acestui text. La acea vreme, Coca Micu a vrut ca prin spovedania sa sã ofere o solutie femeilor, pãrãsite si înselate. Solutia dânsei era rugãciunea. Coca Micu povestea cã, în 2000, când a aflat cã sotul o însela, a suferit un soc emotional. Au urmat ani de suferintã si depresie tratatã la specialisti. “Moartea sufleteascã”, cum aceasta si-a numit starea emotionalã, putea fi vindecatã doar prin rugãciune. Iatã ce spunea aceasta în scrisoare trimisã redactiei Formula AS: “Ultimul episod depresiv l-am fãcut în toamna anului trecut (n.r. 2013). Aveam nopti când nu pu¬team sã dorm nici cu medica¬men¬tele prescrise de psihiatru. Atunci m-am rugat cu lacrimi la Sfân¬tul Nectarie sã-mi dea si mie mãcar trei-patru ore de somn pe noapte, ca sã nu ajung cu oboseala mea la nebuni. Mi¬nu¬¬nea s-a în¬tâm¬plat. În¬cet, în¬cet, am în¬ce¬put sã-mi revin din stãrile de moar¬te sufle¬teas¬cã si sã mã bucur din nou de viatã.” Ce s-a întâmplat dupã acest episod? De ce a cãzut din nou în depresie, dupã ce gãsise calea de vindecare? E greu de spus. Probabil sotul a persistat în gresealã, iar cei apropiati nu au sustinut-o în totalitate, fiindcã boala sa s-a agravat. Decizia noastrã de a publica aceastã scrisoare vine ca urmare a criticilor din partea apropiatilor familiei care au sunat la redactie si ne-au amenintat cu procesele, reprosându-ne cã “am intrat cu bocancii în viata familiei”. De fapt, a fost dorinta acestei femei deosebite ca suferinta sa, sã fie fãcutã publicã, dincolo de mormânt.
“Puterea rugãciunii”. Acesta este titlul dat de revista Formula AS scrisorii trimise, la redactie, de Coca Micu, anul trecut, în iulie. Aceasta si-a deschis sufletul si a vorbit despre depresia care a mãcinat-o ani de-a rândul. Totul a început în primãvara anului 2000, când a aflat cã sotul o însela cu o altã femeie. Redãm mai jos întreaga scrisoare trimisã de Coca Micu revistei Formula AS.
“Sã avem încredere în sfinti!”
Despre Sfântul Nectarie nu-mi aduc amin¬te exact când am aflat. Mergeam în peleri¬naje la mânãstiri, încã din anii 2001-2002. Atunci am primit în dar de la o bãtrânicã dragã sufletului meu, trei iconite cu Sfântul Nectarie. Pe atunci nu stiam mare lucru despre acest sfânt. În primãvara anului 2000, am avut însã o pro¬blemã nefericitã cu sotul meu, care m-a înselat cu o altã femeie. Când am aflat am suferit un soc emotional si m-am ales cu o de¬presie pe care am dus-o pe picioare fãrã trata¬ment, 5-6 ani. Dar situatia s-a agravat si am fost nevoitã sã apelez la un specialist. Pentru cine nu a trecut prin asa ceva, depresia poate pãrea o afec¬tiune usoarã, lipsitã de importantã, dar, în realitate, ea este ca o negurã a sufletului si a spiritului. Stãrile psihice sunt cumplite, sufletul – pustiu si gol. Am trãit mo¬mente de panicã, nu-mi gãseam rostul pe lumea asta, desi am trei copii. Gânduri suicidare îmi dã¬deau târcoale, cu toate cã stiam cã în mod normal, niciodatã nu as face asa ceva si stiam cã ele sunt tesute de mintea mea aflatã în întuneric. Mã rugam la Dumnezeu si la Maica Preacuratã sã nu fac vreun gest necugetat si sã-mi rãmânã copiii fãrã mamã, asa cum am rãmas si eu un co¬pil orfan. Aveam momente când nici nu mã pu¬team ruga mãcar, nu puteam rosti rugãciunile simple. Ultimul episod depresiv l-am fãcut în toamna anului trecut. Aveam nopti când nu pu¬team sã dorm nici cu medica¬men¬tele prescrise de psihiatru. Atunci m-am rugat cu lacrimi la Sfân¬tul Nectarie sã-mi dea si mie mãcar trei-patru ore de somn pe noapte, ca sã nu ajung cu oboseala mea la nebuni. Mi¬nu¬¬nea s-a în¬tâm¬plat. În¬cet, în¬cet, am în¬ce¬put sã-mi revin din stãrile de moar¬te sufle¬teas¬cã si sã mã bucur din nou de viatã. Ãsta le este ros¬tul rânduit sfin¬tilor de Dum¬ne¬zeu. Pen¬¬tru mi¬ne, Sfântul Nec¬ta¬rie este un to¬varãs de viatã cã¬ruia mã încredintez zi de zi si cãruia îi multumesc pentru grija pe care mi-o poartã. Îl simt perma¬nent lângã mine si asta mã tine departe de negurile prin care am trecut. Multumesc, de asemenea, Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii sale Preacurate, tuturor sfin¬tilor nos¬tri si îngerilor pãzitori. Îi multumesc si Sfân¬tului pãrinte Arsenie Boca, cãruia m-am rugat cu ardoare, desi n-am ajuns la mormântul sãu la Pris¬lop. Sfintii nostri nu uitã de noi si nu ne pãrãsesc în clipele grele ale vietii. Ei sunt cu noi si vor fi cu noi de-a pururi, doar cã trebuie sã ne amintim cã existã si cã asteaptã sã ne dea ajutor. Trebuie sã avem mare încredere în Sfinti. Ne sunt foarte aproape. Rãspund repede la rugãciuni. Slavã tie, Sfinte Nectarie, slavã vouã, tuturor Sfin¬tilor slu¬jitori ai lui Dumnezeu, Slavã tie, Prea Bunã Sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu!
Coca Micu, regretatã de fostii colegi de la Moldosin
Sotia patronului de la Redcon 1 a lucrat la Moldosin Vaslui, pânã prin anul 2000. Atunci când lucrurile au început sã se strice la fostul Combinat de Fire si Fibre Sintetice, nu s-a mai dus la serviciu, mai ales cã sotul îi putea asigura un trai bun si linistit, din afaceri. Se pare cã ducea mult dorul zilelor când mergea la lucru. Însinguratã, în vila de sute de metri pãtrati, aceasta ducea o viatã retrasã. Rugãciunea a fost un tovaras bun de drum o perioadã, gãsindu-si linistea. Chiar a ctitorit o micutã bisericã, în satul natal al sotului ei. Însã în ultimul an s-au întâmplat lucruri teribile în viata acesteia. Lucruri, care, depãsesc puterea de imaginatie, fiindcã numai asa se explicã gestul sãu de a-si lua viata, cunoscând învãtãturile sfintilor despre ce pãtesc sufletele sinucigasilor. Un om cu fricã de Dumnezeu, recurge la o solutie radicalã, atunci când nu are de ales. Probabil asta a simtit Coca Micu, în momentul în care a decis sã se arunce de la mansarda vilei. Dumnezeu s-o odihneascã!
