Depresia, o boalã care poate ucide oameni
COINCIDENTÃ…Sinuciderea Cocãi Micu si a doctorului Ilies, doi oameni foarte credinciosi, trebuie sã ne punã pe gânduri. Oare câti oameni trebuie sã se mai sinucidã pe fondul depresiei severe, ca noi, societatea, sã nu o mai tratãm superficial, atunci când o identificãm la persoanele din jurul nostru? Depresia nu este doar o “stare proastã”, este “boala secolului”. Peste douã milioane de români suferã de depresie, iar numãrul celor care aleg sã-si punã capãt zilelor este, de asemenea, mare. Vremea Nouã a stat de vorbã cu un psiholog si un psihiatru, iar, astãzi, vã prezintã un amplu material despre cauzele, simptomele si modul de prevenire a depresiei.
Numãrul vasluienilor care, pe fondul depresiei severe, recurg la gesturi suicidale este din ce în ce mai mare. Cotidianul nostru a prezentat de-a lungul timpului mai multe cazuri. Cele mai recente sunt cel al Cocãi Micu si al doctorului Ilies. Ambii aveau, aparent, tot ce îsi doreau: casã, masinã, situatie financiarã bunã, un statut înalt în societate, o familie. Ce i-a determinat sã-si punã capãt zilelor? Singurãtatea, care a luat forma unei grave depresii, mai puternicã chiar si decât credinta în Dumnezeu. În ambele cazuri, la mijloc, se aflã o dragoste adulterinã. Coca Micu a trãit cincisprezece ani chinuitã de infidelitatea sotului, iar în cazul doctorului Ilies, este binecunoscutã povestea de dragoste a acestuia cu asistenta Gina Gându. Mãcinati de gânduri negre, au apelat la specialisti, însã întreruperea tratamentului i-a adus în pragul sinuciderii.
Ce spune psihiatrul: “În Vaslui, depresia este destul de accentuatã, si ca severitate, si ca numãr de cazuri”
Doctorul psihiatru Aurelian Olimp Strãulea, din cadrul Spitalului Judetean Vaslui, atrage atentia asupra acestui fenomen: “Nu este o boalã usoarã, nu trebuie luatã în râs, de aceea trebuie ca lumea sã constientizeze si sã apeleze la ajutor atunci când simt nevoie de un specialist. Se produc acele discrepante care pot afecta câmpul gândirii si se ajunge la gesturi de suicid. În Vaslui, depresia este destul de accentuatã, si ca severitate, si ca numãr de cazuri. Intervin foarte multe probleme de ordin social, financiar, sunt multe cazuri cu parteneri plecati la muncã în strãinãtate, care nu mai suportã singurãtatea. Depresia este o tulburare a afectiunii, caracterizatã printr-o scãdere a dispozitiei, a stimei de sine, a poftei de mâncare, o scãdere în greutate, o lipsã a poftei de somn, sunt prezente tulburãri de memorie, tulburãri de concentrare si o stare de obosealã resimtitã aproape permanent. Depresia are trei grade: usor, mediu si sever. În cazul primelor douã, usor si mediu, se poate trece printr-o stãpânire de sine, cu sau fãrã un consult psihologic. Gradul sever este cel care ne pune probleme si ne trimite la medic. Dacã o persoanã prezintã simptomele amintite minimum 10-14 zile, atunci ar trebui sã consulte un psiholog, iar, apoi, dacã situatia este foarte gravã, un psihiatru”. Potrivit doctorului Strãulea, depresia este mai frecvent întâlnitã la femei, cu o incidentã chiar dublã fatã de bãrbati, dar simptomatologia este aceasi. Sprijinul familiei conteazã foarte mult. Poate determina aparitia depresiei, poate mentine sau poate agrava simptomele.
“La medicatia antidepresivã se ajunge în stadiul sever, când simptomele creazã o disfunctionalitate individului în toate planurile, persistând o perioadã mai mare de timp. Dacã tratamentul este întrerupt, nu se produc modificãrile necesare, ca sã se mentinã acea stare de bine. Pacientul respectiv, pe moment se simte mai bine, dar prezintã riscul aparitiei precoce a simptomatologiei.
Medicatia este necesarã minimum sase luni si chiar mai mult, doi-trei ani. Riscul ca depresia sã aparã, existã, dar cu cât este tratatã mai bine sau modificãrile sunt mai stabile, cu atât riscul este mai mic”, explicã doctorul Strãulea.
Ce spune psihologul: “În orase ca Vasluiul, este foarte greu sã apelezi la un psihiatru, din cauza blamului social”
Orice slãbire trecãtoare sau durabilã a stãrii de dispozitie afectivã, sau a tonusului psihic este consideratã de cãtre specialistii în domeniu, depresie. Nu este obligatoriu o stare patologicã, ci este în primul rând o stare de dispozitie afectivã a persoanei, fie în raport cu circumstantele vietii cotidiene, fie în raport cu „variatile ciclice” ale naturii persoanei. Vã propun sã nuantãm putin, acordat la perceptia în timp, “traseul” acestei afectiuni în societatea în care trãim. La începutul anilor “90 , depresia era mai ales un capitol din cadrul psihozelor afective endogene, în tratatele de psihologie sau medicinã, o teorie care stãtea doar la baza diagnosticului clinic sau psihodiagnosticului. Cazurile erau destul de rare, depresia fiind doar o stare care fãcea parte dintr-o teorie de specialitate. În intervalul 2000-2010, apãreau din ce în ce mai multe situatii de depresie, dar persoanele care sufereau de o astfel de afectiune o „tolerau” doar ca o stare de disconfort, nediagnosticatã si netratatã de specialisti, poate din douã motive – prezentarea la un medic psihiatru în spital putea crea un blam social „nebun”. Educatia pentru a solicita consultatie psihologicã periodicã nu era o prioritate, mai ales într-un oras ca Vasluiul. Bineînteles, cazurile evoluau în functie de rezilienta fiecarei persoane, unele situatii se recuperau prin sprijinul celor apropiati, atitudini , gânduri si actiuni pozitive, altele transformau depresia într-un sindrom parte dintr-un diagnostic psihiatric – tulburare depresivã majorã recurentã, tulburare afectiv organicã, tulburare organicã de personalitate, etc. Dupã 2010, ca o solutie eficientã si pentru cazurile de depresie, au apãrut cabinetele private de psihiatrie si în Vaslui, care configurau prezentarea la medicul psihiatru, ca o solicitare fireascã. Consultatiile psihologice, angajarea de consilieri scolari psihologici în institutiile de învãtãmânt, au devenit prioritãti si pentru cazurile de depresie. Însã, cu toate aceste detalii de evolutie în timp, ne vedem nevoiti sã recunoaste cã în 2015, depresia ucide oameni. Explicatii sunt multe: divorturi, traume maritale, probleme intrafamiliale, separãri pe termen lung urmare deciziei de a lucra în strãinatate, instabilitatea locului de muncã sau nevoia de a alege alternative care solicitã prin readaptãri la mediul de lucru, probleme financiare ca urmare a împrumuturilor bancare. Un mic exercitiu de amintire al ultimelor victime ale depresiei ne confirmã cã indiferent de educatia, sau implicarea/orientarea religioasã a celor care suferã de depresie, suntem, din pãcate, martori la situatii de sinucidere.
Sfatul psihologilor
Este foarte adevãrat ca în ultimii ani , timpul pare foarte comprimat si amânãm sa devenim sau redevenim fii, fiice, soti, sotii, tati, mame cu adevarat pentru cei de lângã noi , care suferã de depresie. Ajungem chiar sã ascundem sub tãcere, pentru ca nu cumva ceilalti sã judece…astfel ne putem întreba- suntem de vinã noi, cei din familie? Sau societatea în care trãim? De aceea, din punct de vedere psihologic, se poate recomanda: fiti buni si calzi unii cu ceilalti, vorbiti despre ceea ce simtiti. Pentru orice problemã existã cel putin trei solutii, conteazã doar sã vã uitati în oglinda care spune clar si real. Nu aveti puterea încã, sã vã priviti în oglinda aceea? Vorbiti cu cei dragi, prindeti-i de mânã si spuneti-i sã vã ajute… si dacã ei sunt „surzi”, lãsati-i acasã si mergeti la oameni care au fãcut din a asculta si ajuta o profesie – psihologi sau psihiatri. Acolo, lângã ei, veti vedea lucrurile altfel.
