Vasile PINTILIE
APARITIE… Fostul senator bârlãdean Vasile Pintilie publicã un nou articol pe platforma civicã de opinii si analizã, www.contributors.ro. Acest prestigios site, care contine „texte cu valoare adãugatã” reuneste mai multe nume sonore din societatea civilã cum ar fi: Alina Pippidi Mungiu, Adrian Cioroianu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu sau Horia Roman Patapievici. Articolul intitulat “Despre nulitãti” este o abordare mai inginereascã a fostului senator si ne împãrtãseste experienta sa de om politic si presedinte de partid. Fina paralelã între matematicã si politicã, scoate în evidentã efectul distructiv al mentalitãtii asupra societãtii noastre. Fostul senator Vasile Pintilie ne-a convins cã într-adevãr are talentul literar, cã meseria sa de cibernetician si-a pus amprenta în scrierile sale, iar experienta sa din Parlament i-a dat tupeul necesar ca sã le si publice. Nu suntem în mãsurã sã analizãm acest text, fiindcã odatã acceptat pe aceastã platformã, înseamnã cã deja a primit girul editorilor seniori. Vã rugãm sã parcugeti exceptionalul articol si vã invitãm sã-l comentati pe editia noastrã electronicã www.vrn.ro.
Igrasia moralã sau caracterele umane oblonite de coruptie nu scapã rigorii analizei si interpretãrii matematice. M-am gândit îndelung dacã intereseazã pe cineva un opuscul despre analogia dintre matematicã si lumea realã. Mi se pare cã este mult mai la îndemânã sã facem logicã si rationamente cu simboluri matematice decât folosind conceptele. Si totusi, fãrã sã ne dãm seama, matematica este prezentã în toate si în tot ce ne înconjoarã. Nu degeaba i se spune stiinta stiintelor! Iatã un exemplu sugestiv care nu necesitã cunostinte avansate. Cu un efort minim de concentrare si atentie vom avea ocazia sã observãm cã existã o simbiozã aproape perfectã între matematicã si realitate. Nu treceti cu privirea peste rationament fãrã sã aprofundati ! Nu ratati plãcerea nutritivã de a transcrie pe un capãt de hârtie succesiunea de calcule ! O sã decideti, fãrã îndoialã, cã meritã ! Se opereazã cu numere naturale, întregi si nu se apeleazã la artificii matematice sofisticate. Exemplul de mai jos nu este inventia mea, eu doar l-am preluat din literatura matematicã, adaptându-l sumar pentru a-mi atinge scopul demonstratiei.
Începem:
Un numãr înmultit cu zero este zero. În continuare , factorul comun si simplificarea sunt operatii inutile , fiindcã simplificarea cu 0 (zero) este interzisã ( 2 x 0 = 1 x 0 ) . Rezultatul corect este 0â0 si gata ! În matematicã, la fel ca si în viata de zi cu zi, zerourile sau nulitãtile trebuiesc tratate cu atentie. Anumite operatii cu zero nu sunt permise, iar altele sunt reglementate prin conventii. De exemplu, prin împãrtirea unui numãr real la zero se obtine Âinfinit sau -infinit în functie de semnul pozitiv sau negativ al deîmpãrtitului. Altfel spus, un numãr real poate fi divizat într-o infinitate de unitãti egale cu zero. De asemeni zero împãrtit sau înmultit cu un numãr real este tot zero.
De la nulitãti te poti astepta la orice. Plasati o nulitate într-o pozitie cheie a statului si veti fi martorii deciziilor catastrofale. Si slavã Domnului avem nulitãti din belsug, de la functionari simpli la directori, de la secretari de stat la ministri sau prim-ministri. Asumarea nulitãtii, chiar intimã de multe ori, poate fi o circumstantã de atenuare a pagubelor, însã neasumarea produce daune majore. Treburile tãrii, la fel si calculele matematice, sunt grav perturbate de nulitãti sau operatii cu zero nepermise. Beizadele de nomenclaturisti, de parveniti, de fosti generali (mai ales de Securitate ), nãscuti în “ Primãverii “ sau aiurea, sunt “ împinsi de la spate” începând cu grãdinita si continuând cu clasele primare, gimnaziul, liceul si facultatea. Cv-urile lor sunt burdusite de masterate, doctorate, diferite atestãri parcurse si absolvite cu ajutorul nemijlocit al relatiilor si cunostintelor. Fii nãtângi si fiice boccii de baroni locali, regionali sau nationali, amante suave cu ochii mari si gene lungi clipocind des, ocupã pe nedrept functii înalte în sistemul de administratie al statului. Parlamentul, sistemul juridic, sistemul de educatie, sistemul de sãnãtate, diplomatia sunt populate de un numãr considerabil de protejati. O mare parte dintre ei sunt nulitãti ! În multimea lor competentii sunt mai rari decât cometele! Întrebati-i câte ceva despre domeniul de care ar trebui sã se ocupe si veti vedea cum iau pozitia iepurelui între faruri! Cum sã functioneze bine sistemele amintite, când densitatea anacolutilor si a incompetentilor este atât de ridicatã ?
Zero scris asa de unul singur înseamnã pur si simplu zero deci nimic. Însã o altã cifrã mai mare ca zero asezatã în fatã-i asigurã o anumitã valoare matematicã lui zero. Aceeasi situatie o întâlnim si la nulitãtile umane. Cu o proptea în fatã sau în spate se creeaza o iluzie opticã, dezastruoasã pentru toti ceilalti, cã o categorie de personaje needucate, îngâmfate, ignorante ar merita sã ocupe pozitii importante, mai pe scurt, ar avea ceva valoare. Da de unde!
În teritoriu nulitãtile s-au intruzionat precum miasmele rãu mirositoare într-un sol fetid în toatã fibra societãtii. Mediocritãtile paraziteazã spatiul public cu o nerusinare incredibilã. Datoritã acestor turme de profitori, populatia nu mai are încredere în mecanismele oficiale de ocupare a locurilor de muncã disponibile. De câte ori n-ati întâlnit prieteni, rude, cunostinte disperate si abulice cu glasul moale, soptit spunându-ti: “fata mea a terminat facultatea, e sefã de promotie, si îmi trebuie o relatie ca sã-i gasesc un loc de muncã conform pregãtirii ei!” Competitia este inegalã, regulile sunt sistematic încãlcate în favoarea lor! Nu meritocratia este un criteriu de selectare a ocupantilor pentru râvnitele functii bine plãtite, ci apartenenta la sistemul mafiot de sifonare, fãrã milã, a resurselor statului. România este o tarã cu oameni sãraci si din aceastã cauzã! Cum se justificã discrepanta dintre veniturile obtinute pe hârtie si bogãtia afisatã? Sumele impresionante sustrase de nulitãti din bugetul statului ar prinde bine la fondul de pensii, la fondul de sãnãtate sau pentru finantarea suficientã a educatiei .
Încotro ne îndreptãm ?
„Statul nu poate da cuiva ceva, fãrã sã fi luat mai înainte de la altcineva. Când jumãtate din populatie vede cã poate sã nu munceascã pentru cã cealaltã jumãtate va avea grijã de ea si când jumãtatea care a muncit realizeazã cã nu are sens sã mai munceascã pentru cã altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci orizontul unei natiunii este în ceatã, iar sfârsitul bate la usa.” Ion Teleanu – Ziuanews
Tinerii de azi, adultii de mâine, îsi tivesc orizontul cu modele umane inconsistente, realizate material, dar fãrã merite intelectuale si profesionale, fãrã calitãti care sã justifice bunãstarea dobânditã de cele mai multe ori prin fraudã. Un adolescent poate lesne trage concluzia cã succesul în viatã nu-ti este garantat de studiul intens si munca cinstitã, ci de apartenenta la un grup de interese rapace, organizat precum o structurã mafiotã. Se spune cã dacã ai vãzut vreodatã cum se fac parizerul si cremwurstii nu mai pui gura pe asa ceva în viata ta! Cine a avut tangentã, câtusi de putin, cu mediul politic, cunoaste cum se tranzactioneazã, ca la piatã, pozitiile si functiile din sistemul bugetar. Au prioritate rudele, prietenii, activul de partid si cumpãrãtorii de sinecuri; ultimul criteriu de selectie este competenta. Astfel, fãrã aprehensiune, politicul planteazã în institutiile statului cohorte de filistini. Dar sã fie oare numai clasa politicã de vinã? Parlamentarii, primarii, presedintii de consilii judetene, consilierii locali sau judeteni, membrii guvernului (cei care sunt si parlamentari) nu sunt votati de cãtre noi? Consiliul local sau judetean reflectã cu fidelitate media simplã, sau cred cã mai degrabã ponderatã, a calitãtii morale a comunitãtilor respective. Parlamentul este de fapt România în miniaturã! Toleranta excesivã fatã de corupti si infractori, admiratia nedisimulatã pentru cei care încalcã legile, sunt atitudini întâlnite la tot pasul.
„Dom’le, nu zic… sã fure primarul, dã-l încolo, cã doar nu furã de la mine, dar sã ne dea si nouã ceva”
Sau: „Dom’le, a furat de-a rupt primarul, dar a si fãcut câte ceva; parcãri printre blocuri, a mai asfaltat pe ici pe colo … ei … tot e ceva, nu-i asa?”
Sau: „Frate, nea’ Gigi Becali nu trebuia bãgat la pârnaie, mãcar el din banii furati a mai dat si la nevoiasi! Omu’ ãsta are suflet mare!”
Frecvent suntem izbiti în fatã de abordãri inepte despre unul care furã: „E inteligent individu’ … se descurcã! ’’, sau referitor la altul care-si plãteste la zi taxele si impozitele: „E cam fraier, nu se orienteazã deloc!” .
Un prieten olandez îmi spunea cã, în localitatea de opt mii de locuitori în care trãieste el, un concetãtean certat cu legea este marginalizat, îndepãrtat ca un corp strãin, de cãtre comunitate. „Cu totii îl evitãm! Nimeni nu mai stã de vorbã cu el … nici mãcar la o bere!” Sub nicio formã n-am vrut sã sugerez cã unora nu prea le zboarã zmeul si vin eu cu arogantã intelectualã sã calc cu bocancii pe straturile de flori cu migalã netezite de altii în decursul timpului. Oricum, n-am tinut mortis sã descriu moravuri locale sau nationale si nici sã persiflez câtusi de putin caracteristicile unei comunitãti pentru care nutresc un respect cuviincios si o consideratie fireascã. Sunt aspecte etologice complexe cu rãdãcini adânci în solul istoriei noastre, mai vechi si recente, asupra cãrora este bine sã ne aplecãm cu mare responsabilitate.
România, acum, ca de altfel în orice moment al istoriei ei, trebuie si trebuia sã-si valorifice resursa cea mai importantã, inteligenta autohtonã. Un stat se consolideazã si prosperã dacã este condus de lideri valorosi, iar în structurile de administrare activeazã persoane competente, cinstite , loiale. O laturã greu de identificat pentru rigoarea moralã, care la rândul ei, defineste natura umanã, este lãcomia. Nulitãtile articuleazã un sistem corupt în profunzime, care actioneazã ca o frânã în procesul complex de eficientizare si modernizare a societãtii. Învãluiti în aburii coruptiei endemice, ele, nulitãtile, alimenteazã cu bani negri persoane corupte din institutii cheie ale statului de drept – politie, parchet, judecãtorii – contaminând si subrezind pe orizontalã si pe verticalã societatea. Simpatia crescutã pentru DNA si justitie în general nu se datoreazã faptului cã, în sfârsit, poporul a înteles nocivitatea hotiei si a necinstei, aspectul pernicios al sifonãrii bugetului, ci pasiunii exacerbate pentru spectacol, a proiectiei maniheiste transpusã la tandemul bogati – sãraci .
Dorind sã dau substantã si relief subiectului, nu vreau totusi sã cad în capcana scrierii unui text tautologic sau prolixic. Voi încheia cu un citat considerat de mine sugestiv si las la aprecierea cititorilor relevanta prospetimii temei articolului.
“Când vei constata cã, în scopul de a produce, trebuie sã obtii aprobarea de la acei care nu produc nimic, când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activeazã în bunuri, ci în favoruri, când vei întelege cã o multime de oameni se îmbogãtesc prin luare de mitã si influenta lor e mai eficace decât munca lor, cã legile nu te protejeazã contra lor, ci dimpotrivã, ei sunt cei care sunt protejati împotriva ta, când vei descoperi cã este rãsplãtitã coruptia, iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fãrã teama de a gresi cã soarta societãtii în care trãiesti este condamnatã.” Ayn Rand (1950)
Nota1. Domnul academician Nicolae Breban, în urma declaratiilor aberante, fãcute la adresa unor cunoscuti oameni de culturã români, tocmai a executat, cu voiosie infantilã, o înmultire cu zero a imaginii si prestigiului sãu . Pãcat !
Nota 2 . O micã demonstratie cu nerespectare unor reguli simple .
Fie x,y numere reale :
x+y=0
Înmultim ambii termeni cu 2 :
2(x+y)=2×0
si obtinem
2(x+y)=0
stim cã:
0=x+y deci
2(x+y)=1(x+y)
Acum, dacã simplificãm ambii termeni cu (x+y), obtinem
2=1
Sigur veti gãsi repede eroarea !
Nota 3 . De data aceasta o demonstratie corectã !
Nu uitati de creion si hârtie !
Sã mai precizãm cã a ( baza ) este numãr real (R) iar n( exponent ) numãr natural ( N). O simplã explicatie ar fi cã orice numar real ridicat la puterea zero înseamnã împãrtirea acelui numãr la el însusi si de aceea rezultatul este întodeauna egal cu 1.
