Impozite şi taxe. Două cuvinte care dau fiori oricărui contribuabil. Ele nu au fost inventate în istoria modernă, doar au fost aduse la perfecţiune. Dau fiori nu neapărat din cauza valorii lor, ci a birocraţiei şi măsurilor coercitive pe care le aduc. Dar cum le-a venit ideea oamenilor să introducă taxe în „relaţiile bilaterale”?
Enciclopedia Britanică defineşte impozitarea drept „acea parte a veniturilor unui stat ce este obţinută prin cotizaţii şi pretenţii coercitive impuse subiecţilor săi”. Pare extrem de clară dar cititorul are parte de o mare surpriză: prezenţa cuvântului „coercitiv”.
Anul 1, după impozitare. Încă din epoca primitivă existau modalităţi de taxare a indivizilor care formau comunităţile. Triburile mai organizate „acceptau” daruri de la cele mai puţin puternice, în schimbul unei forme de protecţie. Iar personajele mai puternice, vracii de exemplu, pretindeau daruri de la indivizii obişnuiţi, altfel, aceştia din urmă riscau să fie izgoniţi.
În antichitate, cel mai eficient sistem de impozitare a aparţinut Egiptului şi apoi Imperiului Roman. În primul caz, taxele erau plătite în natură. Vizirul era cel care controla sistemul iar taxele se plăteau în funcţie de îndatoriri şi ocupaţie. Exista chiar şi „munca în folosul comunităţii”. În ceea ce priveşte Imperiul Roman, sistemul se schimba foarte des. Pe de altă parte, romanii au fost primii din istorie care au folosit „bugetul de stat” pentru investiţii în infrastructură şi în diferite forme de protecţie socială.
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/istoria-fiscalitatii-explicata-cele-mai-traznite-impozite-care-se-platesc-in-romania_1775159.html
Follow us: @realitatea on Twitter
