Colocviu politico-literar în “crâsmã”
ÎN AER LIBER… Informatii pretioase, cuvinte frumoase si aluzii subtile. Asa putem descrie atmosfera celui mai recent colocviu literar din Bârlad. Sâmbãtã, într-un cadru inedit, la Terasa Casa Veche, s-a pus în discutie o temã pe cât de frumoasã, pe atât de problematicã: case memoriale din Bârlad. Pe rând, au luat cuvântul profesorul si redactorul sef al revistei “Baaadul literar”, Gruia Novac, sef serviciu Bioblioteca “Stroe S. Belloescu”, directorul fondator al revistei “Scriptor”, deputatul Adrian Solomon, si viceprimarul Dorin Apostu. Cel mai fervent a fost profesorul Gruia Novac, care nu s-a sfiit sã întrebe direct “Domnule deputat, are Bârladul case memoriale?”, iar apoi sã “urecheascã” subtil oficialitãtile locale prezente: “Bârladul are posibilitãti, domnule viceprimar si deputat. Faceti oleacã ca Bârladul sã iasã în fatã si prin inscriptii, nu numai prin vorbe”. S-a povestit mult, dar s-a si glumit, iar invitatii au fost serviti cu câte o cafea si pizza. Un foarte bun prilej de promovare pentru politicienii prezenti, care au lãudat revista si si-au anuntat dorinta de a crea, la Bârlad, un muzeu al comunismului, unde vizitatorii sã poatã vedea cum se trãia în acele vremuri.
În micuta terasã a Pizzeriei Casa Veche, cultura a prins viatã. Sau, mai corect, Cezar Ivãnescu, a revenit la viatã. Spunem asta pentru cã, acum multi ani, în acel loc, a trãit Cezar Ivãnescu, poet, dramaturg si scriitor bârlãdean. Profesorul Gruia Novac a povestit si cum s-a ajuns la decizia de a organiza un altfel de colocviu, unul în aer liber: “Ne aflãm aici la sugestia binevenitã a deputatului Adrian Solomon, care ne-a sugerat ca acest colocviu de literaturã sã-l desfãsurãm aici. De ce aici? Unii dintre dumneavoastrã veti zice <<chiar la crâsmã?>>. Sã stiti cã sunt crâsme si crâsme. Eu as zice cã e bine sã socotim cã ne aflãm într-o altfel de cafenea literarã, cu atât cu cât, nota bene, în aceastã casã, cu multi ani în urmã, a trãit unul din fii Bârladului, poetul încã de renume al literaturii contemporane, Cezar Ivãnescu”. Lucian Vasiliu, directorul fondator al revistei “Scriptor” si bun prieten cu Cezar Ivãnescu, a povestit cum s-a nãscut revista “Baaadul literar”: “Acum multi ani, pãrintele Ivãnescu a hotãrât sã-si mute familia la Bârlad. Copilul Ivãnescu se trezeste la un moment dat si întreabã <<tatã, da’ noi unde mergem?>>. Iar tãtãl lui Cezar Ivãnescu, ofiter în aramata românã, zice <<Cezare, mergem la Bârlad, acolo ne mutãm. Am un cort, acolo ne asezãm, în târgul Bârladului>>. Iar Cezar, ca si cum ar fi stiut drumurile vietii <<aa, tatã, mergem a Baaad!>>. Asa s-a nãscut mitologia poeticã cezar-ivãnescianã. Asa s-a nãscut si revista literarã “Baaadul”, pe care o gospodãreste cu tenacitate prietenul nostru, profesorul Gruia Novac”.
“Faceti oleacã ca Bârladul sã iasã în fatã si prin inscriptii, nu numai prin vorbe”
În discursul deputatului Adrian Solomon s-au auzit cuvinte frumoase. La întrebarea, “Existã case memorial în Bârlad?”, s-a eschivat frumos. A început prin a-si arãta onoarea cã se aflã în acel moment acolo, apoi a lãudat munca din spatele revistei “Baaadul literar”, dupã care a aruncat bomboana: “Ar fi binevenit un muzeu al comunismului, la noi în Bârad, unde sã adunãm obiecte unice din tarã, iar oamenii sã poatã vedea cum se trãia în acele vremuri. Probabil la anul vom demara procedurile”. În replicã, profesorul Novac a avut o reactie interesantã: “Nu stiu ce l-a apucat pe domnul deputat. Mã declar, totusi multumit. Îi spunea o datã, Caragiale lui Mihai Dragomirescu, într-o scrisoare: <<Nu ti se pare cã m-ai lãudat prea mult? Cã mie nu mi se pare!>>. Cicã este o vorbã: e bine ca la astfel de manifestãri, sã inviti si demnitari si oficialitãti locale, e de bonton, dã bine. Ce s-a spus pânã acum e teribil de frumos. Dar sã revenim la casele memoriale. Aici, la Bârlad, lipsesc cu desãvârsire plãci memoriale, inscriptii care sã ateste trecerea unor mari personalitãti de care Bârladul nu duce lipsã. Nu stiu din ce pricinã. Bârladul are posibilitãti, domnule viceprimar si deputat. Faceti oleacã ca Bârladul sã iasã în fatã si prin inscriptii, nu numai prin vorbe. Vorbele se uitã, incriptia rãmâne chiar dacã e scrisã gresit.”
