Un reportaj venit parcã din alte vremuri
EMOTIE Toti dascãlii rãmân în sufletele copiilor, însã se întâmplã adesea ca unii dintre ei sã însemne atât de mult pentru elevii cãrora le-au cãlãuzit pasii, încât, chiar si peste zeci de ani, ei rãmân la fel de atasati de îndrumãtorii lor. Iatã, de curând, la Drânceni, una dintre cele cunoscute învãtãtoare de pe valea Prutului, domnisoara Aurelia Luca, s-a stins din viatã, iar faptul cã zeci de fosti elevi, din satul natal sau din colturile lumii, pe unde destinul i-a purtat pe fiecare, au tinut neaparat sã îi aducã un ultim omagiu, evocând amintiri atât de duioase despre învãtãtoarea lor dragã, demonstreazã cã domnisoara Luca a fost, într-adevãr, unul dintre dascãlii model ai învãtãmântului vasluian, care meritã sã rãmânã în amintirea tuturor.
“Iubea mult copiii, mereu le vorbea asa, cu calm, cu cãldurã, simtindu-se în vocea ei ceva special. Era o învãtãtoare de modã veche, cu mult farmec. Nu s-a cãsãtorit niciodatã, pentru cã ea ne-a considerat pe noi, elevii ei, familia care i-am bucurat viata. Era un om cuminte, întelept, un model. Fãcea prãjituri tare bune si iesea în stradã si toti copiii se adunau pe lângã domnisoara învãtãtoare, ca sã le dea fursecuri si pandispan. I se lumina fata de multumire, cã ne vedea fericiti! O respectam cu totii! Pânã si cei mai nebunatici bãieti din sat, dacã treceau pe lângã domnisoara învãtãtoare, se opreau si îi spuneau “sãru’mâna”. Pe 19 iulie, când s-a stins din viatã, tot satul a fost trist. La fel si noi, cei plecati departe”, spun fostii elevi. Aurelia Luca a fost cadru didactic în comuna Drânceni. S-a nãscut în 1924 si, peste câteva zile, ar fi împlinit 91 de ani. “Aveai douã posibilitãti, dacã erai elevul domnisoarei Luca: sã înveti sau sã înveti! Alternativã nu exista”, îsi aminteste, amuzatã, Maria, o tânãrã din Drânceni, care a avut norocul sã stea chiar în vecinãtatea locuintei sale.
“Niciodatã nu as putea uita cum iesea în stradã sã împartã prãjituri fãcute de mâna sa tuturor copiilor. Care învãtãtor mai face asa?!”
“Poate cã nu putem noi sã descriem în cuvinte cum era, cu adevãrat, domnisoara Luca, desi ne-am dori! Era blândã, bunã si fãcea parte dintr-o familie foarte serioasã. Tatãl sãu era un om ferm, hotãrât. A avut si un frate, Tiberiu, despre care stiam cã era genial la matematicã. Se spune cã a murit de tânãr. Domnisoara Luca si-a început activitatea la Scoala Stãnilesti, apoi a predat la Râsesti, apoi în satul natal, Drânceni. Era întotdeauna serioasã, te fãcea sã o respecti. Nu s-a cãsãtorit niciodatã. A rãmas la casa pãrinteascã, si-a îngrijit cu devotament pãrintii, apoi elevii, împreunã cu toti oamenii satului, i-au devenit ca o familie. Niciodatã nu as putea uita cum iesea în stradã, sã împartã prãjituri fãcute de mâna sa tuturor copiilor. Care învãtãtor mai face asa?! Poate sunt, dar la noi, doar domnisoara Luca avea atâta suflet, încât sã bucure copiii adunati de pe ulitele sãtucului nostru. Fãcea pandispan delicios si fursecuri. Vreau sã vã spun cã avea o viatã extrem de organizatã. Avea tabieturi usor aristocrate, pe care, recunosc, nu prea le întelegeam la vremea aceea. De pildã, domnisoara, în fiecare zi, la amiazã, încuia poarta pentru douã ore de somn. Pãrea ciudat, pentru cã la tara, la amiazã, rupi sapa pe toate delurile. Nici pomenealã de somn! Când am ajuns aici, la muncã în strãinãtate însã, unde nivelul de trai este altul, toatã lumea doarme la amiazã! Apoi, domnisoara Luca îsi fãcea ceai în fiecare seara, spunându-ne cã este sãnãtos. Nouã iarãsi ni se pãrea ciudat, cãci, la tarã, ceai se face numai când esti bolnav! Am înteles multi ani dupã, cât de înteleaptã era domnisoara Luca. Acum, la bãtrânete, iesea la poartã. Parcã o si vãd stând pe bancã, vorbind cu fiecare, calm, sfãtuind, ascultând, întelegând. Pânã si cei mai nebunatici bãieti din sat, se opreau si îi spuneau “sãru’mâna”. Ea îi stia pe toti pe nume, îi întreba de sãnãtate si le spunea vorbe bune. Moartea ei înseamnã o pierdere. Mi-as fi dorit sã fiu acasã, sã îi duc flori si sã îi multumesc, alãturi de toti ceilalti colegi, pentru tot ceea ce a reprezentat ea pentru noi: un model din toate punctele de vedere. Dumnezeu sã o odihneascã în pace”, au transmis fostii sãi elevi.
