Pe 27 august 2004, cu o zi înainte sã împlineascã 48 de ani, Corneliu Bichinet ticluia un fel de scrisoare cãtre regretatul Vadim Tudor, seful sãu de partid de atunci, la Partidul România Mare (PRM). Abia uns presedinte al Consiliului Judetean Vaslui, Bichinet se lãuda cu realizãrile si succesele sale, scriind o epistolã de multumire cãtre Vadim. Scrisoarea cu pricina a ajuns la redactia Vremea Nouã, demonstrându-ne, încã o datã, cã atitudinea slugarnicã si servilã a vicepresedintelui CJ Vaslui nu are limite, când este vorba de o functie importantã (sã nu uitãm, Bichinet ajunsese în aceastã functie de pe lista PRM, deci îi era dator vândut lui Vadim, n.r.). Coincidentã sau nu, scrisoarea a ajuns la noi exact în ziua în care s-au împlinit sase luni de la disparitia lui Vadim. Iatã ce scria Bichinet, în 2004, cãtre seful sãu de partid: “Domnule Presedinte, Vã doresc sãnãtate si numai bine la toti. Foarte scurt. Stiu cã aveti multã treabã. Si eu. Mâine, 28 august, prin voia lui Dumnezeu, împlinesc patruzeci si opt de ani. Sunt tânãr si puternic. Ca si Dvs, de altfel. Vã scriu aceste lucruri pentru a vã încuraja în lupta durã pe care ati început-o. Ati tipat la mine pe nedrept. Foarte bine. Eu nu-s mofturos. În câteva luni o sã fiti foarte mândru de mine. Eu nu fac glume aici, muncesc la modul foarte concret. Oricum, în partidul nostru fiti sigur, sigur total, pânã la capãt, în orice împrejurare, pe doi bãrbati, Marcu Tudor (frate) si Corneliu Bichinet (urmas de rãzes). De ceilalti nu discut. Vã rog sã-i fugãriti la muncã în teritoriu. Mâhnit si bucuros în acelasi timp, un om la hotar, Corneliu Bichinet”.
