Si pietrele au plâns…
DURERE FÃRÃ MARGINI… O mare de oameni, pe o ploaie rece si dureros de grea, l-au condus pe Ionut Vochita, pe ultimul drum. Este în firea lucrurilor ca un copil sã-si conducã pãrintii pe ultimul drum. Dar, când pãrintii îsi conduc copiii la groapã, drama este atât de mare încât si pietrele parcã plâng. “Hai acasã, puiule”, a strigat, cu sufletul sfâsiat de durere, mama lui Ionut, în momentul în care sicriul cu trupul neînsufletit a fost asezat în masina funerarã. Ionut, însã, a plecat la Judecata de Apoi, acolo unde, au spus preotii, se va întâlni cu Hristos si unde îi vor fi cântãrite faptele pe care le-a fãcut în viatã. Handbalistii de performantã ai Vasluiului, campioni nationali la handbal pe vremea junioratului, acum oameni în toatã firea, s-au adunat, ieri, la prânz, la biserica “Adormirea Maicii Domnului”, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe Ionut, cum îi spuneau ei colegului lor, Ioan Alexandru Vochita. Cel care, pe vremuri, fãcea tot felul de sotii, în cantonamente sau tabere scolare, a închis conturile cu viata la numai 39 de ani, fiind plâns într-una de mama si tatãl sãu. Încremeniti de durere, fostii colegi de echipã, fostii sãi prieteni din PNL sau oameni din oras care au auzit de drama tânãrului au mers în urma cortegiului funerar, privind în pãmânt, într-o tãcere deplinã.
Ploaia a cãzut rece si dureros de grea peste cei 300 de oameni veniti sã-l conducã pe ultimul drum pe cel care a fost Ioan Alexandru Vochita. Ionut sau John, asa cum îi spuneau amicii, a fost condus pe drumul spre Eternitatea de fostii colegi, handbalisti de performantã ai orasului, prietenii sãi din PNL, alãturi de care a mers în multe campanii electorale, de rude si prieteni, dar si de vasluieni care au auzit de drama tânãrului de 39 de ani si au vrut sã-i aducã un ultim omagiu. Fostii campioni nationali la handbal juniori III, din 1992, au venit, tãcuti, la biserica din centrul Vasluiului, asteptând sã-l vadã pentru ultima datã pe colegul lor de echipã. Trist si supãrat, profesorul Liviu Gugles, cel care le-a îndrumat pasii copiilor din grupa ’77 spre handbalul de performantã, s-a asezat lângã fostii ucenici, ajunsi acum oameni în toatã firea. Tot ceremonialul a fost atât de trist, încât cerul s-a întunecat, când sicriul cu trupul neînsufletit al lui Ionut a fost scos din capelã si dus cãtre bisericã. Fostii colegi de echipã au lãcrimat, încercând sã-si ascundã emotiile.
Pãrintii lui Ionut Vochita vor plânge de dorul singurului lor copil, tot restul vietii
Drama familiei Vochita este cu atât mai mare cu cât Ionut nu apucase sã se însoare, sã-si întemeieze o familie, cu multi copii, asa cum îsi dorea. A aflat cã suferã de o boalã incurabilã, în urmã cu câtiva ani, luptând cu hotãrâre pentru viata sa. A pãrut cã reuseste sã învingã boala, însã, în noaptea de sâmbãtã spre duminicã, Ionut a pierdut lupta cu viata, în timp ce era internat la un spital din Iasi. Preotul Vasile Pârcãlabu, care a oficiat ieri slujba religioasã, a încercat sã aline sufletul pãrintilor rãmasi fãrã singurul lor copil, fãrã un sens în viatã. “Viata este atât de usor trecãtoare. Unii dintre noi ajung la 90 de ani, altii la 80 sau 70, altii pleacã la 30, 40 de ani, când se terminã ata pe ghem, cum se spune în popor. Vã întelegem durerea, dragi pãrinti, stim cã treceti prin momente grele, pentru cã unicul dumneavoastrã copil, cel care trebuia sã ducã gena familiei pe mai departe, a plecat atât de tânãr dintre noi. S-a spulberat un vis, un om tânãr a plecat dintre noi. Pentru Ioan Alexandru, viata a apus, unii ar spune cã în mod nedrept. Plecarea sa dintre noi ne spune cã nu trebuie sã risipim nicio zi din viatã cu lucruri mãrunte”, a spus preotul Pârcãlabu, în timp ce oamenii veniti sã asiste la slujba religioasã de înmormântare plângeau fãrã nicio retinere. Pe drumul spre cimitirul Eternitatea, ploaia a început sã cadã fãrã întrerupere peste cortegiul funerar, rece, tãcutã, semn cã Ionut regretã cã a plecat atât de tânãr dintre noi. În urma sa, rãmân medaliile si titlurile obtinute, dar si multi prieteni care îl vor duce în suflet pentru tot restul vietii. Rãmâne în sufletele tuturor un mesaj trist, pe care Cãtãlin Mocanu, fostul portar al echipei campioane, l-a postat pe forumul nostru: “Dumnezeu sã te odihneascã în pace, bunule prieten. Vegheazã de acolo, de sus, asupra noastrã”.
