Urcam panta, destul de abrupta, ce duce spre poienita in care vor fi plantati lastarii carati in galeti. E printre primii. Agil, statura medie, imbracat intr-un tricou alb-simplu, fara imprimeuri cu slogane sau reclame. Vrea sa ofere exemplu, initiativa. Mustata abia mijita si tuleiele din barbie, lasate intentionat sa creasca, tind sa-i dea un aer de seriozitate, accentuându-i vârsta. Nu este singurul entuziast din grup. Ce mi-a atras mai mult atentia? Avea cuvintele la el si, acel schepsis sau carisma care nu-ti cere efort pentru a iesi in evidenta. Primii pasi pe calea de a-ti impune personalitatea, precum si calitatea de a fi recunoscut drept lider, in cadrul unui grup.
Vara asta o sa ma inspire
O energie eliberata deliberat, intr-un efort asumat de … voluntariat. Asa l-am perceput prima data pe Marian Ilise, un tânar din anul intâi la inginerie (mecatronica), student la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau. „Am inceput sa fac voluntariat inca din liceu. Prima mare actiune, la care ne-am mobilizat aproape trei sute de tineri, a fost Ora Pamântului. Am un frate mai mare, Marius Danut, care pe vremea aceea era membru in Liga studentilor si membru in Asociatia Iubim Natura. Acum este in anul doi la Master. Am inteles cu timpul ca nu este important numarul de puieti plantati ci exemplul. Puterea exemplului. Se produce un fenomen in lant, in avalansa. Oamenii trebuie sa fie atrasi prin metode care sa imbine utilul cu placutul.
sursa: http://www.desteptarea.ro/cand-iubim-natura/
