DECIZIE…Dupã aproximativ patru ani, dosarul în care a fost judecatã cauza unui copil de 4 ani peste care a cãzut o poartã de fotbal din curtea Scolii Rafaila a ajuns la final. Judecãtoria Vaslui a dispus ca fosta directoare a scolii, Maria Petrescu, sã plãteascã 35.000 daune morale bãietelului si pãrintilor acestuia si 1.300 de lei, daune materiale. Decizia a fost contestatã de directoare, dar si de Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui, pe motiv cã suma este prea mare. Urmeazã ca dosarul sã ajungã pe mâna judecãtorilor Tribunalului Vaslui pentru decizia finalã. Întâmplarea a avut loc la începutul lunii octombrie 2012. Copilul de patru ani se juca în curtea scolii când i-a cãzut poarta de fotbal în cap. A fost preluat de un echipaj SMURD si s-a zbãtut între viatã si moarte mai multe sãptãmâni, într-un spital din Iasi. Dupã ce a fost lovit puternic la cap, Alin Ghirvan a rãmas întins la pãmânt. Educatoarea, aflatã la câtiva metri de el, a chemat ajutoare, a luat copilul în brate si apoi a lesinat si ea.
Dupã patru ani, dosarul în care s-a judecat cauza copilului de patru ani din Rafaila ce a fost la un pas sã-si piardã viata dupã ce o poartã de fotbal i-a cãzut în cap a ajuns la final. Judecãtoria Vaslui a decis ca cei responsabili, adicã directoarea scolii din Rafaila, Maria Petrescu, si Inspectoratul Scolar Judetean Vaslui sã plãteascã copilului 35.000 de lei daune morale si 1.300 de lei, daune materiale. Vinovatii au fãcut recurs pentru cã au considerat cã suma este prea mare. Astfel, Tribunalul Vaslui va avea ultimul cuvânt de spus în acest dosar. Pe 3 octombrie 2012, copilul a iesit în pauzã împreunã cu mai multi colegi. Cu totii au nãvãlit pe terenul de fotbal din curtea scolii sã se joace. Cîtiva dintre ei s-au împins în poarta grea de aproape 100 de kg si, deoarece aceasta era instabilã, nefiind fixatã în ciment, s-a prãbusit peste bãiatul de 4 ani. Lovit puternic la cap, micutul a rãmas inert la pãmânt. Desi educatoarea lui se afla la doar cîtiva metri distantã, aceasta nu a mai avut timp sã intervinã. Îngrozitã, femeia a chemat ajutoare, a luat copilul în brate si apoi a lesinat. Rãnitul îi era si nepot. Echipajul medical de la ambulantã i-a acordat bãiatului primul ajutor, apoi l-a transportat la spitalul din Vaslui. Conducerea scolii în cadrul cãreia functioneazã si grãdinita spune cã poarta a fost scoasã din pãmânt de muncitorii care au lucrat la reabilitarea clãdirii, în urmã cu cîtiva ani, si de atunci nimeni nu s-a mai preocupat sã o fixeze. Pentru a evita producerea unui accident, zi de zi, omul de serviciu punea poarta pe pãmânt, însã dupã plecarea lui, searã de searã, tinerii din sat sãreau gardul, ridicau poarta si jucau fotbal. „Îmi pare foarte rãu! Sunt vinovatã de tot ce s-a întâmplat si voi suporta consecintele! M-am preocupat de organizarea începutului de an scolar în conditii bune si am neglijat un lucru atât de important. Nu am nicio scuzã! Asa ceva nu trebuia sã se întâmple!”, declara, la acel moment, Maria Petrescu, directorul scolii Rafaila.
Copilul a ajuns în capitalã cu un elicopter SMURD
REMEMBER…Când a vãzut copilul inconstient, educatoarei i s-a fãcut rãu. A apucat sã cheme ajutoare si apoi a lesinat. „Eram la coltul scolii, tineam de mânã douã fetite, dintre care una cu autism. Ei au alergat toti cãtre curte. S-au bulucit la poartã, iar aceasta s-a balansat si a cãzut peste bãiat. Am chemat o colegã, am luat copilul si l-am asezat pe iarbã, apoi mi s-a fãcut rãu. Nu mi s-a întâmplat niciodatã asa ceva în 15 ani de când muncesc în învãtãmânt. Nu îmi vine sã cred cã bãiatul, care îmi este si nepot, suferã atât de mult. Poarta a fost scoasã de muncitori când au ridicat o constructie care urma sa adãposteascã centrala termicã si grupul sanitar. Firma a dat faliment, clãdirea nu s-a finalizat, iar poarta a rãmas asa. Sunt gãuri peste tot. Suntem foarte atenti la copii, în curte, pentru cã este periculos. Poarta se balansa, nu stãtea dreaptã. Cum o atingeai, riscai sã te trezesti cu ea în cap. Foarte periculos! Urma sã fie bãgatã în ciment, dar iatã cã s-a întâmplat nenorocirea!”, a declarat educatoarea copilului. Cu 32 de micuti în clasã, femeia nu putea fi atentã la fiecare în parte. O minune a fãcut ca numãrul victimelor sã nu fie mai mare. Conducerea scolii stia cã poarta era instabilã si era un real pericol pentru elevi si prescolari, însã a lãsat rezolvarea acestei probleme pe ultimul loc. „Am neglijat acest aspect si îmi pare foarte rãu! M-am îngrijit de interioare, de pregãtirea anului scolar, am organizat nu mai putin de cinci concursuri pe post, iar toate aceste lucruri m-au dat peste cap. Am neglijat exterioarele. Ne-am propus sã o fixãm în ciment, pentru cã ne-am gândit cã se poate întâmpla ceva oricând. Omul de serviciu o aseza pe pãmânt la finalul fiecãrei zile, însã tinerii din sat o ridicau ca sã joace fotbal. Nu caut scuze, mã consider vinovatã de cele întâmplate si voi suporta consecintele! Îmi doresc ca bãietelul sã îsi revinã! Poarta o vom desfiinta, pentru moment, o luãm de acolo!”, a spus, cu lacrimi în ochi, directoarea Maria Petrescu. În sat, pãrerile localnicilor au fost, multã vreme, împãrtite. „E foarte periculos! Poarta aceea trebuia sã stea fixã, sã nu se miste si sã cadã peste copii. Puteau fi mai multi rãniti sau chiar morti. Nu se poate asa ceva. Eu am doi copii la grãdinitã, noroc cã nu i-am adus astãzi (n.r. ieri), ni se putea întâmpla nouã nenorocirea asta! Vinovatii sã rãspundã! Treaba asta nu poate rãmâne asa!”, spuneau unii pãrinti. Altii s-au grãbit sã-si ia copiii de la grãdinitã, bucurosi cã nu li s-a întâmplat lor asta. „Noi avem mare încredere în cadrele didactice de aici. A fost un accident, o întâmplare! Nu a fost vina nimãnui! Bine cã bãiatul meu e bine! Îmi pare rãu pentru copilul rãnit, sperãm sã se vindece repede!”.
