LÃMURIRI…Acuzat cã ar fi pus pret pe capul fostei iubite pentru a-si recupera copila, Liviu Tãtaru, bãrbatul din Onesti care a sustinut cã fetita lui a fost scoasã ilegal din tarã, încearcã sã facã luminã în acest caz. Acesta sustine, în continuare, cã fiica lui a fost scoasã ilegal din tarã, cu un pasaport fãcut la urgentã în Vaslui, dar cã i-a fost încãlcat dreptul la vizite. Mai mult, Tãtaru sustine cã, în toti cei sapte ani cât fiica lui i-a fost aproape, a încercat sã-i insufle valori morale ridicate, iar acum fetita plânge de dorul lui. Dupã ce cazul a ajuns în atentia autoritãtilor, cercetãrile efectuate au scos la ivealã cã fetita de nouã ani a fost scoasã legal din tarã, cu concursul tatãlui, care nu a stiut sã-si cearã drepturile. Printr-o sentintã a instantei de judecatã, fetita a ajuns în grija mamei prin încredintare directã. Aceasta a avut dreptul sã-i facã fetei pasaport la Vaslui, apoi sã o ia cu ea în strãinãtate, acolo unde lucreazã. Patru ani mai târziu, legea a suferit modificãri, dar Liviu Tãtaru nu a solicitat exercitarea autoritãtii pãrintesti în comun, astfel cã a rãmas în vigoare sentinta initialã a instantei.
Dupã aproximativ trei ani de când în paginile cotidianului Vremea Nouã a fost publicatã povestea unei fetite din Onesti, despre care tatãl a sustinut cã a fost scoasã ilegal din tarã, de cãtre mamã, Liviu Tãtaru încearcã, din nou, sã explice ce s-a întâmplat atunci. Bãrbatul sustine, în continuare, cã fetita lui a fost scoasã ilegal din România si a ajuns în Anglia, alãturi de mama sa. „Mama fetei a fost la Onesti atunci, m-a cãutat si am stat de vorbã. Am rugat-o sã nu ia fetita în Anglia, dar nu a fost asa. Am fost acuzat de multe, dar nu e nimic adevãrat. Nu am patima pãcãnelelor chiar dacã mai joc. Apoi, s-a vorbit de apropiati ai familiei care au spus cã as fi într-un fel sau altul. Nimic nu este adevãrat. Bunica fetei mele nu avea prieteni de famili si nici apropiati. În locuinta sa nu intrau decât copiiI care veneau la meditatii, ea fiind profesoarã de limba românã. Si în fata instantei a fost la fel. Au depus mãrturie oameni pe care nu îi cunosc si care nu mã cunosc. În schimb, au povestit ceea ce au auzit de la ea. Fosta sotie a reusit astfel sã-mi ia fetita si dusã a fost. Mi-as fi dorit si eu ca, în tot acest timp, sã o vãd mãcar o datã, sã stau de vorbã cu copilul meu sau mãcar sã o vãd într-o fotografie sã stiu cã este bine”, spune Liviu Tãtaru, zis Jocker. Bãrbatul sustine cã, timp de sapte ani, cât s-a ocupat de cresterea si educarea fetei, a încercat sã-i insufle standarde morale ridicate si sã creascã un copil care stie sã facã diferenta dintre bine si rãu sau corect sau imoral. „Mergeam cu fetita pe stradã, duminica si cumpãram pâine. Îi dãdeam pâinea ei si îi spuneam sã o împartã celor necãjiti. Astfel sã învete ce este bine si ce nu este bine”, mai spune Liviu Tãtaru.
Cu banii oferiti recompensã, Tãtaru si-a deschis un salon de tatuaje
MUNCITOR…Îndrãgostit de aceastã artã, Tãtaru sustine cã a reusit sã-si deschisã, la Onesti, un salon de tatuaje de care este foarte mândru. Spune cã fosta sotie i-a luat fata stiind cã astfel va suferi foarte mult si va decade. „De când mi-a luat fata am reusit sã îmi deschid un salon legal de tatuaje. Pentru asta am folosit acei bani, 5.000 de lei, pe care îi câstigasem la pãcãnele si pe care îi oferisem recompensã celui care îmi va putea da un numãr de telefon sã pot vorbi cu fetita mea. Degeaba s-a spus cã am oferit banii ca pret pe capul fostei mele sotii. Nu e adevãrat asa ceva si unii poate cã au înteles gresit totul”, spune Tãtaru. În schimb, bãrbatul recunoaste cã suma respectivã a câstigat-o la pãcãnele numai cã nu a dat-o nimãnui pentru cã nimeni nu i-a oferit informatiile de care avea nevoie. În afarã de activitatea de la salonul de tatuaje, Liviu Tãtaru sustine cã s-a angajat ca paznic în parcul din Onesti. A fãcut acest lucru pentru ca el si fetita lui sã se bucure de naturã si de aerul curat numai cã, între timp, a rãmas fãrã fiinta pentru care, spune el, si-ar fi dat oricând viata.
Ce s-a întâmplat în urmã cu aproximativ 3 ani
REMEMBER…În iunie 2013, autoritãtile vasluiene au demarat o anchetã în urma acuzatiilor extrem de grave, aduse de Liviu Tãtaru, tatãl din Onesti, care îsi cãuta copilul. Acesta a sustinut cã fetita sa a fost scoasã din tarã cu complicitatea Serviciului de Pasapoarte Vaslui, care a eliberat un pasaport fals, în baza unui certificat de nastere al micutei, în care nu era scris niciun nume în dreptul tatãlui si care nu mai era valabil. În urma verificãrilor, s-a stabilit cã Serviciul de Pasapoarte Vaslui a actionat legal, nu s-a comis nicio gresealã, iar pasaportul a fost eliberat în baza unor documente autentice, prezentate de mama fetitei. Aceasta a dovedit cã este singura care are tutela fetitei. Femeia si-a refãcut viata cu un vasluian si si-a mutat domiciliul în Vaslui. Avocatul Lucianei Cotac, mamei fetitei, a explicat cum a putut fi eliberat pasaportul fetitei, fãrã acordul tatãlui si fãrã încãlcarea legii. „Mama fetitei a prezentat o decizie a instantei, în dosarul 1363/270/2007, sentinta nr. 1686, pronuntatã în sedintã publicã din data 1 iunie 2007, prin care a obtinut încredintarea minorei, aspect ce îi conferã atât dreptul de a întocmi pasaport, cât si de a scoate minora din tarã, fãrã acordul celuilalt pãrinte. Doamna a venit personal în tarã si i-a întocmit fetitei formalitãtile, neexistând nicio încãlcare a legii”, a declarat, pentru Vremea Nouã, avocatul Elena Zãpodeanu, apãrãtorul mamei fetitei. Din 2011, legea a suferit modificãri ce prevãd exercitarea autoritãtii pãrintesti în comun si reclamã acordul celuilalt sot la întocmirea pasaportului si scoaterea minorului din tarã. Doar cã, tatãl fetitei nu a solicitat acest drept în instantã. Pentru a avea drepturi asupra fetitei ar fi trebuit sã facã o actiune în instantã, de instituire de tutelã. Asadar, tatãl a rãmas doar cu dreptul de a-si vizita copilul. Acum, Liviu Tãtaru spune cã se va adresa instentelor de judecatã din Oensti pentru a rezolva si aceastã problemã.
Liviu Tãtaru, un tânãr greu încercat de viatã
POVESTI DE VIATÃ…În blogul personal, Liviu Tãtaru, cunoscut de onesteni drept „Jocker”, îsi povesteste dragostea pe care o poartã fetitei sale si modul în care a înteles sã o creascã si sã o educe. Pe lângã acest aspect, bãrbatul povesteste perioade din viata sa, demne de un film horror: „Oricum eram prea mici sã comentãm, era cu mult înainte de accidentul în care Vali îsi pierduse piciorul (Vali este fratele bãrbatului, care si-a pierdut un picior dupã ce a fost aruncat din tren – n.r.). Îti dai seama ca s-a umplut paharul si mai mult cã madam Lenuta avea obiceiul prostesc sã ne cafteascã din orice.. nu de multe ori s-a întamplat sã mi se înroseascã ciorba din farfurie.. mestecam cu gura deschisã mancarea si nebuna mã pocnea peste bot cu dosul palmei de-mi spãrgea buza instant.. daca eram rupt de foame îti dai seama ca nu mã ridicam sã plec de la masã, rãmâneam si mâncam în continuare..ochii mi se încetosau de la lacrimi si ciorba devenea sãratã si rosie, sãratã de la lacrimi si rosie de la sângele care mi se scurgea din buzã. Mã uitam cu urã în farfuria aia si tot ce-mi doream era sã pot sã dispar din casa aia cât mai repede. Dupã ceva nopti dormite prin garã sau pe scãri am aflat de „Luna” de la alti boschetari.. era undeva în curtea liceului „Dimitrie Cantemir” din Onesti.. undeva pe lângã gardul din spatele terenului de fobal unde se adunau elevii la fumat. Seara sãream gardul liceului, intram în „Luna” si dormeam, înainte de asta umblam printre blocuri, ne uitam de ce haine avem nevoie sã ne schimbãm de cele afumate si jegoase de pe noi si ne luam de la chilot pânã la geacã, gata spãlate si uscate. Mai greu era faza cu baia, dar ne spãlam si noi pe unde apucam sã nu mirosim a hoit.. Deci intram seara în „Luna” si dormeam, iar dimineata, când ieseam de-acolo, se întâmpla sã fie elevi pe terenul de fotbal sau sã iesim chiar la pauza de prânz. Fiind perioada comunistã nu aveam ceas la mânã nici eu si nici Vali, chiar daca tata, în timpul lui liber, era ceasornicar pentru vecinii si prietenii lui.. Asa cã pierdeam notiunea timpului si dãdeam nas în nas cu elevii din curtea liceului. N-ai idee ce penal te simti când strigau dupã tine: „boschetarule…aurolacule”. Eram copii la fel ca ei, doar cã soarta a fãcut ca ei sa aibã ceea ce nouã ne lipsea cu desãvârsire: o familie normalã”, scrie Liviu Tãtaru pe blogul sãu.
