Mai multe persoane cu dizabilităţi, din cartierul Sud, se declară dezamăgite de modul cum au fost efectuate lucrările la trotuarele noi amenajate ca urmare a investiţiilor realizate în cadrul proiectului Planului Integrat de Dezvoltare Urbană(PIDU). Problema principală o reprezintă rampele de urcare şi coborare pentru persoanele imobilizate în scaunele cu rotile, rampecare sunt neconforme şi, implicit, neuniformizate la nivel cu carosabilul.
Chiar dacă, pe ici-colo, unele par în regulă, la capătul opus al trotuarului cu rampa bună există o altă rampă “nebună”. Fie au bordurile cu mai mulţi centimetri în plus, fie nu există deloc, fie există un plan înclinat la curbă imposibil de depăşit chiar şi în zile “uscate”, darămite zile plouate sau ninse. Hei bine, problema nu e de neglijat, chiar dacă s-ar reduce la trotuare. Nu putem spune hop sau off…“bine că avem pavele” doar pentru că înainte nu am avut! Pentru un om normal, desigur, problema este minoră. Nu are cum să ştie, omul normal, cum este să porţi, în postura de om cu handicap, şi afecţiunea, şi scaunul cu rotile, şi problemele proiectantulu isau ale constructorului, toate hibele local sistemice laolaltă. Despre ignoranţă sau superficialitatea lucrului făcut de mantuială? Ce să maivorbim? Nu mai zicem nimic. Tot aşteptăm schimbările, recepţiile, procesele verbale.
Nu suntem o ţară de handicapaţi, dar asta nu ne dă dreptul să nu-i respectăm
Chiar dacă într-un bloc, cartier, zonă sau oraş numărul persoanelor cu nevoi speciale este infinit mai mic decat numărulcelor care nu au nevoie de ajutor, asta nu dă dreptul nimănui, fie el şi lucrător prostplătit într-un proiect, să nu le respectăm dreptul la viaţă, la condiţii care să le spulbere problema majoră de “a fi” altfe ldecat ceilalţi, nu din vinal or, ci doar din ironia sorţii. Ferice de cei norocoşi, dar cu siguranţă “Împărăţia va fi doar a celor intraţi deja în ea”!.
