NERECUNOSCÃTORI… Usi si geamuri scoase din balamale, pereti dãrâmati, resturi menajere si multã mizerie. Într-un cuvânt, un dezastru. Asta au lãsat în urmã asistatii sociali, care timp de nouã ani de zile au locuit într-o casã primitã de la un patron din oras. Au luat tot ce se putea lua de acolo dupã ce primãria i-a mutat în locuintele sociale din zona Rediu si blocul 32 din oras. În loc sã zicã “multumesc” pentru cã au un acoperis deasupra capului, asistatii sociali strâmbã din nas si trag de mânecã autoritãtile locale. “Sunt o bãtaie de joc casele astea. Usile se blocheazã, în casã e umeazealã si nu avem nici mãcar canalizare”, ne-a spus, ieri, un asistat social, cu locuintã socialã în Rediu. Ne întrebãm însã: câti nu si-ar fi dorit sã primeascã o casã de la stat? Lista vasluienilor care au cerut locuintã socialã cuprinde peste 150 de familii.
Cele 12 familii care locuiau într-o casã de lângã liniile de cale feratã si-au luat în primire, zilele trecute, noile locuinte sociale din zona Rediu si blocul 32 din oras. Numai cã n-au plecat cu mâna goalã, au luat tot ce puteau lua de acolo, de la sobe pânã la parchet, usi si chiar tablã. Oamenii sunt nemultumiti cã au fost mutati în locuinte în care nu sunt nici pe departe conditiile pe care ei si le creaserã acolo.
“Stãm la coadã la baie. E normal asa ceva?”
Acestia explicã dezastrul pe care l-au lãsat în urmã prin faptul cã era normal sã-si “scoatã banii” investiti. “Am bãgat foarte multi bani si nu i-am primit înapoi. Era normal sã îmi iau lucrurile. Eu am luat de la gura copiilor ca sã construiesc conditii acolo. Ne-au fugãrit, au vrut sã scape cât mai repede de noi si ne-au mutat fortat, pe ploaie, cu tot cu copii. Aici, douã familii mergem la o singurã baie. Stãm la coadã. E normal asa ceva? Au dat cu var în dorul lelii, cã a prins umezealã. În primãvarã trebuie sã raschetez tot gletul si sã-l iau de la zero. V-am spus, au fãcut totul de-a-ndoaselea. Mai bine ne lãsau tot în baraca noastrã, asa cum era ea din pal, noi ne-o fãcusem frumos, aveam parchet, canalizare, apã în casã. Când ne-am mutat acolo a fost jale, era putredã si plinã cu sobolani. În nouã ani de zile, cât am stat acolo, am bãgat bani. Am zis cã nu o sã ne mai mute de acolo. Când am auzit cã vor sã ne mute, am zis cã vreau garsonierã în oras, pentru cã bãietii de aici veneau la noi în zonã cu cãrutele la furat, luau ce gãseau, eu îi fugãream, cã altfel patronul firmei de acolo dãdea vina pe noi si ne tãia lumina. Pãzeam zona, iar acum am ajuns în mijlocul lor”, spune dezamãgit unul dintre asistatii social. Nemultumirile acestora vizeazã si faptul cã li s-a cerut bani sã se racordeze la curent electric. “Eu încã nu am luminã în casã, pentru cã nu am avut bani. De unde sã dau eu sase milioane (n.r lei vechi)? Am un copil cu handicap, trãim din ajutorul social, nu avem sã vezi Doamne…”, ne-a spus, ieri, o femeie.
“Când mã duc sã iau apã, mã înnãmolesc tot”
Cel mai mare of al acestora este cã nu au canalizare, nu au apã curentã în casã si nu au cum sã-si instaleze masinile de spãlat.
“Ne-au adus aici unde nu avem nici mãcar canalizare. Am fi multumiti mãcar de ne-ar trage în apã, ca sã ne instalãm si noi masinile de spãlat, pentru cã e greu asa. Nevastã-mea e bolnavã, are hernie de disc, poate ea sã se ducã sã ia apã pe mocirla aia din jurul putului? Trebuie sã mã duc eu, cã pe ea nu o pot lãsa. Acolo ar rãmâne teapãnã. Uitati-vã cum mã înnãmolesc. E normal asa ceva? Nu avem unde sã ne spãlãm rufele. Mai bine ne lãsa acolo si nu ne mai chinuia. I-a dat unei rude de-a mea o garsonierã în blocul 32, la etajul patru. Ce dezastru era acolo. A trebuit sã schimbe tot acolo. Eu mã spânzuram, îmi dãdeam foc cu tot cu copiii decât sã intru în panarama aia, pisoarca aia”, ne-a mai spus un alt asistat social.
