MÂNDRI… Continuãm seria articolelor despre vasluienii talentati si perseverenti. Astãzi, este rândul Liviei Tiron. Are 18 ani, este din Husi, dar de 11 ani locuieste în Tîrgu Frumos, acolo unde urmeazã cursurile Liceului Special „Moldova”. Este pasionatã de literaturã, de scris, dar si de muzicã. De curând a câstigat premiul I la sectiunea folk a concursului Festivalul de muzicã usoarã, instrumentalã si folk “Vasile Snacoveanu” din Pitesti. Faptul cã s-a nãscut cu deficiente vizuale a fãcut-o sã fie si mai luptãtoare. Visul ei este sã devinã o persoanã independentã, capabilã sã-si poatã controla stãrile si trãirile si cu o carierã în domeniul Sociologiei.
Tânãra cântã atât solo, cât si împreunã cu Trupa “Vox”. De asemenea, activeazã si în teatru, în trupele “Licãr” si “Comedy”. “Pentru mine, folk-ul este o muzicã a sufletelor vãtãmate, soare în suflet, plãsmuiri ale curcubeului pe ochi si un întreg cer de înãltare si dãruire! Premiul I cîstigat la festivalul concurs “Vasile Snacoveanu” reflectã viziunea cãpãtatã de public în urma actului artistic, etapã în care atât sufletele cât si figurile omenescului au tresãltat! Publicul reprezintã întreaga sursã a binelui si a frumosului deprinsã din energia lucie a firii. Multumesc profesorilor coordonatori si filialei Nevãzãtorilor Vaslui pentru oportunitatea care mi-a fost oferitã!”, a mai spus tânãra.
“Îmi doresc o carierã bine construitã si o viatã frumos trãitã”
“Sunt un “om” în devenire. Nu pot sã spun cã mã consider un artist, ci doar o simplã „harpã” în mâna publicului. Teatrul mi-a slefuit conditia determinându-mã, ambitionându-mã în a-mi atinge telurile. Iubesc oamenii, sub toate formele lor si indiferent de mine, aspir spre acea stare purã în care voi ajunge sã îi ajut prin zâmbetul si crezul universal în care cred. Sã le simt nevoile, sã îi eliberez de frici si „boli”, desãvârsindu-i în ceea ce doresc. Îmi place sã socializez, sã cunosc oamenii dincolo de „masca” pe care adesea si-o expun sau impun. Nadirul sau zenitul conditiei umane sunt relative si subiective, dar ca orice muritor vreau sã pot atinge starea de ataraxie. Cred în prietenie, fiindcã altfel nu as putea fi una cu voi. Cred în acceptarea infinitã, în echilibrul desãvârsit si bucuria clipelor simple. În viitor, mã vãd o persoanã independentã, capabilã sã-mi pot controla stãrile si trãirile. Mã întrezãresc fiind studentã la facultatea de Antropologie si Sociologie, o carierã bine construitã si o viatã frumos trãitã”, spune, încrezãtoare, tânãra.
