DUREROS…Dupã ce s-a pripãsit prin comuna Rafaila, venit tocmai de la Pascani, Constantin Tarãlungã a ajuns la mila semenilor si a ajutorului social. Pãrãsit de sotie, bãrbatul este obligat acum sã-si creascã singur cei doi copii, unul de 6 ani si celãlalt de 8 ani. Singurul venit al bãrbatului este ajutorul social si alocatia celor doi copii. De muncã nu-si gãseste pentru cã, la Rafaila, locurile de muncã lipsesc cu desãvârsire, iar grija pentru cei doi minori îi ocupã mult timp. Joi, l-am gãsit pe Costicã Tarãlungã într-o casã cu geamuri sparte, fãrã foc si cu sase cartofi în casã, mâncare pentru cei doi copii.
Sãrãcie lucie în familia lui Constantin Tarãlungã. În urmã cu mai bine de patru ani sotia l-a pãrãsit si a plecat în Italia. Si-a lãsat în urmã doi copii minori si nu a mai vrut sã stie de ei. Copiii s-au obisnuit fãrã mamã, dar sunt strâns legati de tatãl lor. Bãrbatul încearcã din rãsputeri sã le asigure hrana, sã-i poarte la scoalã si cei mici, unul de 6 ani si unul de 8 ani, sã aibã hainele curate. I-am vizitat acasã, într-o locuintã în care stau cu chirie. Am gãsit o locuintã curatã, dar prost încãlzitã, cu geamuri sparte acoperite cu un covor sã nu batã vântul. În cãmarã, tatãl celor doi copii mai avea sase cartofi cu care sã le pregãteascã ceva de mâncare. “Am ajuns în Rafaila dupã ce am fãcut parte din echipa de muncitori care au ridicat sala de sport din comunã. Am rãmas aici si m-am cãsãtorit. Din 2012 am rãmas doar eu si copiii dupã ce, în 2012, m-a pãrãsit sotia. Îmi continui viata acum doar eu si ei. Comunitatea se uitã la tine si nu prea te ajutã. Spun cã esti tânãr si cã esti bun de muncã, dar nimeni nu se întreabã cine are grija celor doi copii ai mei. Merg la scoalã si îmi place sã-i tin curati. În afarã de alocatia copiilor si ajutorul social, altceva nu am. Am discutat si cu primarul din comunã, dar îmi spune cã nu este buget. As avea mare nevoie de lemne, mai ales cã vine iarna, dar nu mã ajutã nimeni. Am sã vãd cum mã voi descurca. Ajutoare se mai gãsesc, dar pentru cei care sunt rude, cumetri, pentru cei care au masinã sau casã. Eu trãiesc cu chirie. La altcineva nu se uitã”, spune Constantin Tarãlungã. Chiar dacã trãieste în conditii greu de imaginat, bãrbatul nu se lasã si spune cã face tot ce-i stã în putere pentru ca cei doi copii ai sãi sã aibã mâncare pe masã, hainele curate si sã meargã la scoalã.
