NECAZ… Sãrbãtori triste pentru o familie din comuna Costesti. În urmã cu aproape trei sãptãmâni, un incendiu le-a ars trei sferturi din locuintã. Copiii erau singuri acasã, iar cel mare a vrut sã facã focul, pentru cã le era frig. A folosit o sticlã de benzinã pe care a lãsat-o deschisã lângã sobã. Focul s-a extins si la sticlã, iar apoi pe covoare. Din fericire, bãiatul cel mare a reusit sã-si salveze surorile mai mici din flãcãri. Mama era la muncã, vindea la magazinul din sat si a fost anuntatã de vecini cã locuinta ei e în pericol. Acum, în pragul Crãciunului, au mai rãmas doar cu o camerã si câteva obiecte de mobilier. Nu mai au decât un dulap de bucãtãrie si un singur pat în care dorm toti patru, mama si cei trei copii.
Necazul care s-a abãtut asupra familiei Dediu din Costesti a avut loc în urmã cu aproape trei sãptãmâni. Alexandru, fiul cel mare, nu s-a pierdut cu firea si si-a scos surorile din flãcãri. Acesta ne-a povestit cã totul a început de la o sticlã de benzinã. „Am vrut sã fac focul si am luat o sticlã cu benzinã, am udat un stiulete de porumb, iar sticla am lãsat-o lângã sobã. Când am bãgat în sobã stiuletele de porumb, a izbucnit focul si s-a extins si la sticla cu benzinã. Am vrut sã o iau si sã o arunc afarã, dar nu am putut, cã mã frigea la degete. I-am dat drumul în albie. Am vrut sã o iau si sã o arunc afarã, dar mi-am dat seama cã nu pot. Am vãzut cã focul se extinsese si pe covoare. Flãcãrile tâsneau din tot, m-am gândit sã opresc lumina, dar mi-a fost teamã, iar atunci am zis sã le iau pe surorile mele si sã iesim afarã. Le-am luat de mânã si am iesit. În rest, nu am avut timp sã mã gândesc la ce se va întâmpla”, ne-a povestit Alexandru.
„Nu stiu dacã vom avea brad de Crãciun”
Mama a fost anuntatã de vecini cã i-a luat foc casa. „Am crezut cã mor, eram terminatã. Primul gând a fost la copii… Am fugit repede acasã sã vãd dacã sunt bine. Când am ajuns, ardea totul. Dar bine cã ei au reusit sã iasã la timp. Totul a ars. Nu a mai rãmas decât mobila din dormitor, dar nici aceea nu e întreagã. În bucãtãrie s-a dus totul, paturi, frigider, masina de spãlat, masa, usile… Fostul sot mi-a reprosat cã nu eram cu ei în momentul în care a luat foc casa. Da’ pentru ei mã duc sã muncesc, cã altfel nu ne-am descurca. Trebuie sã mã duc la treabã. Cu 400 lei pe care mi-i dã el, nu putem. Pe el nu-l intereseazã cã avem nevoie de lemne pentru foc, cã celor mici le trebuie una-alta. Multumesc lu’ Dumnezeu cã am un serviciu, suntem sãnãtosi, pot sã-i cresc… Chiar dacã am rãmas cu o camerã, asta e. Dormim toti patru într-un singur pat, dar mãcar suntem împreunã. M-a ajutat preotul, mi-a dat 1000 de lei, de am schimbat usa, cã nu puteam sã stãm asa. Vine iarna, gerul… Crãciunul! Nu stiu dacã vom avea brad. A ars în incendiu, iar sã cumpãrãm altul, e greu…”, povesteste mama.
„Puteam sã iau si eu foc, si surorile mele”
Alexandru a rãmas marcat de incendiu: „nu vreau sã mã mai apropii de sobã, voi tine minte toatã viata, ar fi putut sã se termine foarte grav. Puteam sã iau si eu foc, si surorile mele”. În ceea ce priveste sãrbãtorile de iarnã, acesta spune: „vor fi niste sãrbãtori grele, pentru cã mai întâi trebuie sã ne refacem casa. Nu stiu dacã va veni Mos Crãciun, dar dacã va ajunge, mi-as dori o bicicletã si un calculator, ca sã îmi fac temele, sã mã joc. Toti colegii mei au, eu nu am”.
