Astãzi, se împlinesc 27 de ani de la ziua în care, în Vaslui, oamenii au început sã iasã în stradã si sã strige „Jos dictatorul”. Au fost momente grele, confuze, dupã zeci de ani de comunism. Pe 23 decembrie 1989, la Vaslui apãrea un nou ziar, „Adevãrul”, cel care continua munca celor de la „Vremea Nouã”. „Am stat în seara de 22 decembrie si am tot analizat diverse denumiri pentru noul ziar. Eu am venit cu numele acesta, Adevãrul, si toti colegii mei din Consiliul National al Frontului Salvãrii Nationale au fost încântati. Au venit, chiar de la primul numãr, ziaristii de la Vremea Nouã, printre care dl. Jomir, dl. Alexandru Croitoru, dl. Zbârlea, plus alte persoane cu care am lucrat toatã noaptea de 22 spre 23 decembrie sã scoatem noul ziar”, a explicat prof. Munteanu.
Ziarul Vremea Nouã a avut o poveste complicatã, în zilele fierbinti ale Revolutiei Române. Prof. Paul Munteanu, care era în acel moment vicepresedinte al Consiliului Frontului Salvãrii Nationale, spune cã ziarul era aproape în imposibilitate de a fi tipãrit. „Nu stiu ce se întâmplase, dar Vremea Nouã nu mai apãruse pe piatã în acele zile. Ne trebuia un ziar care sã continue munca celor de la Vremea, un ziar cu care sã comunicãm populatiei toate informatiile care circulau în acele zile”, îsi aminteste prof. Munteanu. Dl. Munteanu se ocupa de tot ce însemna institutiile de culturã din judet si îsi luase sarcina de a revitaliza singurul ziar care functionase pânã atunci. „Era o problemã complicatã, trebuia sã dãm comunicate cãtre populatie, prin sindicate, aveam multe de spus. Nu aveam televiziuni, nici radiouri, nimic. Doar Vremea Nouã, însã acest ziar nu apãruse câteva zile. Atunci am gândit cã ne trebuie un ziar nou, al Consiliului Frontului Salvãrii Nationale. Ne-am adunat pe 22 decembrie 1989, pe la 7 seara. Eram mai multi dintre cei care ne ocupam de Frontul Salvãrii Nationale, printre care Gheorghe Teodoru, Ion Parfene, Relu Budacea, Dan Ravaru, oameni de culturã, era si pãrintele Gheorghe Sofianu alãturi de noi, plus tineretul de la OTL, Organizatia Tineretului Liber, Paul Tãbãcaru. Am zis cã ne trebuie un ziar al Revolutiei, al CFSN, asa cã am trecut la discutii. Ne gândeam, asa era gândul nostru pe atunci, cã Vremea Nouã apartinea vechiului regim si trebuie sã scoatem un ziar adecvat noilor conditii, care sã continue munca acestui ziar si a celor care lucrau acolo. Spuneam initial cã vom face un ziar în care nu vom coopta ziaristii de la Vremea Nouã, dar lucrurile se vor schimba chiar în acea searã de 22 decembrie”, îsi aminteste dl. Munteanu.
Ziarul trebuia sã se numeascã „Glasul Revolutiei”
Printre primii care au venit în viitoarea echipã a ziarului Adevãrul de Vaslui a fost fotograful Petricã Lascãr, cel care fusese ani de-a rândul fotograful ziarului Vremea Nouã. Ulterior, aveau sã vinã si ceilalti colegi ai dlui Lascãr, însã în seara de 22 decembrie 1989 lucrurile se desfãsurau cu rapiditate. „Cei care eram la CFSN discutam despre cum vom numi noul ziar. Unii i-au spus „Vocea Vasluiului” sau „Glasul Revolutiei”. Mai mult, ca o chestie glumeatã, la un moment dat cineva spunea cã ar trebui sã mergem la Bucuresti, sã cerem avizul sã scoatem un nou ziar, la Comitetul Central si Sectia de Propagandã. L-am rugat sã se ocupe de alte sectoare de activitate, pentru cã era clar depãsit. „Domnule, vã rog sã vã ocupati de gãrzile patriotice, nu vã pricepeti, sunteti depãsit”, i-am spus acelui domn, nu am sã-i spun acum numele. Tot eu am stat si m-am gândit: „Dacã tot am fãcut Revolutia si vrem sã schimbãm niste lucruri, hai sã-i spunem ziarului nostru Adevãrul”. Asa am gândit, iar toti cei care erau de fatã au fost încântati”, mai spune dl. Munteanu, astãzi lider ai revolutionarilor din judetul Vaslui. Practic, îsi mai aminteste interlocutorul nostru, „am fost nasul ziarului Adevãrul, alãturi de dl. Relu Budacea si dl. Teodoru, ei m-au ajutat sã scoatem, alãturi de multi altii, primul numãr al noului ziar”. O delegatie a CFSN Vaslui, în frunte cu dl. Teodoru, a mers la Tipografia din Vaslui, unde a avut o discutie, cãtre ora 22.00, cu administratorul de atunci al institutiei, dl. Pintilie. S-a spus cã se doreste tipãrirea, pentru dimineata de 23 decembrie, a noului ziar, „Adevãrul”, un ziar al Revolutiei din judetul Vaslui. Pintilie urma sã punã tipografia la dispozitie, iar omul nu s-a împotrivit. A spus doar cã nu are o aprobare si nu are cine sã-i dea B.T., adicã „bun de tipar”, însã i s-a spus cã este o decizie a Consiliului Frontului Salvãrii Nationale, care o sã dea si „bun de tipar”. „La tehnoredactarea ziarului Adevãrul, prima editie, i-am cooptat pe regretatul poet Ion Iancu Lefter, care era „cap limpede” al ziarului, profesorul Dan Ravaru, dar ni s-au adãugat si ziaristii de la Vremea Nouã, printre care dl. Jomir, dl. Croitoru, dl. Zbârlea, eram cu totii decisi sã facem un ziar al Revolutiei. Dl. Ion Iancu Lefter chiar stia cum se face un ziar, de aceea fusese cooptat alãturi de noi, plus cã era si dl. Jomir, a intrat în echipã si Ion Parfene, din partea CFSN. Era aproape de orele 23.00, când toatã aceastã echipã mare s-a reunit într-o salã spatioasã din Tipografie, pe care ne-a pus-o la dispozitie dl. Pintilie, administratorul. Discutasem cam patru ore detaliile noului ziar si am decis sã trecem la treabã”, îsi mai aminteste dl. Munteanu. Primul punct avut în vedere de echipa redactionalã a fost un material numit simplu „Chemare”, un apel cãtre toate întreprinderile din judet. „Am transmis tuturor muncitorilor, populatiei judetului Vaslui, cã nu trebuie sã întrerupem productia, sã nu se facã stricãciuni, devalizãri în fabrici. Am cerut tuturor oamenilor muncii, în special cei din domeniul alimentar, sã continue productia la pâine, lapte, carne, tot ce era nevoie pentru alimentatia populatiei în acele clipe. Am luat legãtura cu dl. primvicepresedinte Vlad si cu dl. Trifan, de la Consiliul Popular Judetean, cãrora le-am pus la dispozitie o salã în Palatul Prefecturii actuale, la etajul I, pentru centralizarea datelor. Ce a fost interesant este cã am publicat statistica economicã a judetului, în primul numãr al ziarului Adevãrul, fãrã cenzura de altã datã. Era un fel de semnal, cã productia industrialã trebuia sã continue, iar ziarul Adevãrul urma sã spunã oamenilor aceste lucruri. Tot în primul numãr am fãcut si un apel cãtre sindicate, într-o problemã care nemultumea pe multi. Am cerut sã ne comunice listele cu repartitiile la locuinte, pentru cã erau multi oameni ai muncii care ajungeau pe locul I si când sã li se dea o locuintã se trezeau pe locul 10. Am vrut sã facem publicã lista cu repartitiile, tin minte cã mai multe sindicate ne-au trimis acele liste”, îsi mai aminteste interlocutorul.
Material EuropaFM: „Câtiva oameni beau într-o ceainãrie”
„Pe 22 decembrie, dupã ce la televizor se anuntase cã Ceausescu a cãzut, cîtiva oameni au iesit în centrul orasului. Cei cîtiva revolutionari din Vaslui sunt convinsi cã ceea ce au fãcut ei în ziua de 22 decembrie – când au strigat „Jos Ceausescu”, au rupt niste steaguri si au ars niste fotografii ale dictatorului – e important si îi îndreptãteste sã-si merite titulatura. Despre „revolutia” de la Vaslui circulã si acum tot felul de povesti. Se spune cã într-o ceainãrie în care îsi fãceau veacul o mânã de intelectuali de prin zonã si în care se bea orice în afarã de ceai, cineva a spus euforic dupã cãderea dictatorului: „Am pierdut, am pierdut!”. „Ce-ai pierdut, domnule?”, a întrebat cineva. „Am pierdut Epoca de Aur!”, a spus omul. Multi cetãteni spun, însã, cã e o mare nedreptate ca unii sã se numeascã revolutionari, din moment ce la Vaslui n-a existat o revolutie în adevãratul sens al cuvântului. Liderul revolutionarilor vasluieni (100 cu acte în regulã ) este Paul Munteanu, cel care spune, ori de câte ori are ocazia, cã oamenii care au luptat în 1989 pentru cãderea regimului comunist, dar si urmasii eroilor Revolutiei meritã mai mult decât primesc acum. Unul dintre participantii la editarea primelor numere ale ziarului Adevãrul este Dan Ravaru, profesor, scriitor, cunoscut om de culturã din Vaslui. El mãrturiseste cã o perioadã a fost prins de euforia din primele zile de libertate. Dupã scurt timp si-a dat seama, însã, cã majoritatea celor care au participat la revolutie au fost doar niste piese mai mari sau mai mici într-un imens puzzle, dar cu sigurantã, nu cele mai importante. Crede cã ar fi fost nedrept pentru cei care au murit în Decembrie 1989 ca el sã se declare revolutionar. Despre revolutia de la Vaslui s-a fãcut si un film: „A fost sau n-a fost?” Povestea porneste de la o savuroasã discutie de la un post local de televiziune, cu privire la problema „spinoasã” a revolutiei din Vaslui. În timp ce doi profesori care se pretindeau revolutionari discutau, un telespectator a intervenit în direct si i-a apostrofat, considerându-i un soi de impostori”, scrie pe site-ul EuropaFM, un material dedicat acelor zile fierbinti din decembrie 1989.
Eroii cãzuti pentru Victoria Revolutiei din Decembrie 1989, omagiati si în Vaslui
Oficialitãtile vasluiene, dar nu numai, vor participa astãzi la o ceremonie dedicatã comemorãrii eroilor martiri cãzuti pentru Victoria Revolutiei din Decembrie 1989. Aceasta va avea loc la „Monumentul Eroilor Revolutiei Române din 1989” din Vaslui si va include oficierea serviciului religios în memoria eroilor martiri, alocutiuni ale oficialitãtilor locale si judetene, depuneri de coroane de flori de cãtre reprezentatii institutiilor publice si ai celorlalte organizatii invitate, defilarea si prezentarea onorului de cãtre Detasamentul de Onoare.
