Interviu cu câstigãtorul Concursului de Fotografie “Datini si obiceiuri de iarnã din judetul Vaslui”
INTERVIU… Vremea Nouã vã prezintã astãzi câstigãtorul Concursului de Fotografie “Datini si obiceiuri de iarnã din judetul Vaslui”. Cornelius Ioan Drãgan are 35 ani, a terminat Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor si Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei, ambele din Iasi, si e pasionat de mic de fotografie si poezie. De curând, si-a lansat primul volum de poezie, “Muscãtura fluturelui japonez”, volum prezent si la Târgul de Carte de la Gaudeamus de la Romexpo. Cum s-a nãscut pasiunea pentru fotografie, cum se împacã cu poezie si ce gânduri are cu cele douã domenii, cititi în rândurile urmãtoare.
Rep: Cornelius, când si cum a început pasiunea ta pentru fotografie?
C. I. D: Pasiunea de fotografie o am de mic copil, insuflatã de tatãl meu. Avea un aparat rusesc, Smena 8 mm, cu care fotografia la diferite evenimente – cel mai mult în concedii. Am amintiri frumoase pãstrate datoritã lui, fotografii de când am fost prima datã la mare, prima zi de scoalã, premiere, spectacole, fotografii din vacante, mai ales la bunici în Ardeal etc. Datoritã lui m-am aplecat asupra fotografiei. Tata era pasionat de fotografiile alb-negru si se pare cã si eu sunt prins tot de fotografia alb-negru în general. Desigur, primele cadre le-am tras pe când eram, cred, în clasele primare. Dar sã nu vã închipuiti cã trãgeam sute de cadre, asa cum se face astãzi cu aparate moderne. Înainte erau pe film de 36 de pozitii si în principal un film se epuiza în cel putin o lunã. Nu fãceai fotografie oricând si oriunde. Totul era, sã spun asa, planificat. Asteptai momentul. Bine, cele mai multe filme se realizau în vacante/ concedii. Dar si atunci nu fãceai fotografii la calup. Una si bunã, pe o temã. Hai douã, sã fie de sigurantã. Îmi aduc foarte bine aminte cum exersam cu aparatul gol. Cum îl armam, cum trãgeam filmul fictive si când mã lãsa tata sã trag un cadru eram teribil de fericit. Oare cum o sã iasã fotografia? Sper sã iasã mai fainã ca a lui tata. Cele mai frumoase cadre le am din vacantele de la bunici, de lângã Oradea, cadre cu munti, zone cu adevãrat virgine, tãrani cu alte porturi total diferite de cum erau acasã.
Rep: Ai avut vreun plan pentru ziua concursului? Îti propusesei sã surprinzi ceva anume?
C. I. D: Stii cum se spune, planul de acasã nu se potriveste cu cel din târg, sã zicem cã am avut o frânturã de plan în sensul în care am sperat ca subiectii sau “acel cadru “ sã le surprind în zona Copou, dis-de-dimineatã. Am sperat pe o relaxare a subiectilor si pe faptul cã atunci ei nu s-ar misca atât de rapid. E greu, cel putin cu aparatul meu, sã surprind foarte bine când subiectii se miscã rapid. Nu stiam exact la ce sã mã astept, dar eram foarte entuziasmat cã pot participa la un astfel de eveniment împreunã cu prietenii mei fotografi din grupul de Facebook Sezãtoare fotograficã si, totodatã, cã pot sã mã apropii foarte mult de participanti si sã le fac portrete fãrã sã fiu luat la întrebãri – legitimatia de concurent mã salva. În rest, m-am bazat pe intuitie si ochi fotografic, sã spun asa.
Rep: Te asteptai sã câstigi?
C. I. D: Sunt obisnuit sã iau parte la competitii, dar acest concurs era de altã facturã. Am luat concursul în serios din momentul în care m-am înscris în competitie, în sensul în care pot face ceva cu pasiune si entuziasm, iar “rodul acestei munci” ar putea fi apreciat si de juriu (împusti doi iepuri – în cazul fericit). Întotdeauna am considerat concursurile ca o confirmare a ta pe domeniul respectiv, în cazul acesta domeniul fotografic. Totusi, nu pot sã spun cã mã asteptam sã fiu ocupantul primului loc la finalul competitiei girat de un juriu cu atâta greutate, competitie la care au participat numerosi fotografi. A fost chiar o surprizã frumoasã. Multumesc pe aceastã cale prof. univ. dr. Matei Bejenaru, presedintele juriului.
Rep: Cum ti s-au pãrut celelalte fotografii din concurs?
C. I. D: Într-adevãr, toate fotografiile fãcute în cadrul concursului au fost deosebite. Mã bucur cã au fost prezenti la concurs fotografi cu prestantã si experientã, lucru care a fãcut ca aceastã competitie sã fie cu greutate, desi eu, personal, nu am concurat decât cu mine însumi si, deci, pot spune cã nu am simtit nicio presiune. Nici nu aveam de ce, era un eveniment atât de frumos încât l-am luat ca atare – sã mã bucur de el si, în plus, mã bucuram cã pot sã si fotografiez. Felicit pe aceastã cale toti participantii, dar si ceilalti câstigãtori din concurs, precum si pe promotorul acestui concurs, Lucian Onciu.
Rep: Vrei sã continui în directia aceasta, cea a fotografiei?
C. I. D: Da, mi-ar face plãcere sã am un continuum în aceasta directie. Vom vedea ce va fi pe parcurs. Cert e cã aceastã pasiune nu se va stinge.
Rep: Cum se împacã cele douã pasiuni: poezia si fotografia?
C. I. D: Simt poezia, dar si fotografia ca doi frati. Arta se manifestã atât în poezie, cât si în fotografie. Chiar le simt complementare.
Rep: La un moment dat se pot reuni chiar într-un volum de poezii…
C. I. D: Da, chiar sã stii. Mã bucurã mult cã ai subliniat asta. Parcã mi-ai citit gândurile. Cum spuneam si la întrebarea anterioarã, poezia si fotografia le simt cu adevãrat complementare. Dacã vrei sã faci un lucru minunat, le poti combina într-o carte. Ar merge de minune. Acest vis l-am avut de pe la 18 ani, când speram sã scot o carte de poeme – fotografii. Un poem care sã fie împlinit printr-o fotografie cu care sã fie în corelatie. O simbiozã, mai precis. Chiar sãptãmâna trecutã citeam un volum de acest gen al poetei Anca Mizumschi- “Versouri”. Îl recomand. Diferenta ar fi cã ea semneazã doar poezia, nu si fotografia. La mine ar fi amandouã. Dar e un vis care, poate candva, se va materializa.
Rep: Un mesaj pentru toti pasionatii de fotografie.
C. I. D: Îmi vine în minte un citat: “Scopul fotografiei nu este de a schimba subiectul, ci ca subiectul sã îl schimbe pe fotograf”. Asadar, ca sfat: sã-si cultive în continuare aceastã pasiune deosebit de frumoasã, o pasiune ce presupune sacrificii, o pasiune care are puterea de a imortaliza si pe care cei pasionati cu adevãrat o pot ridica la rang de artã.
Alte fotografii realizate de Cornelius Ioan Drăgan în cadrul concursului
Ceilalti câstigãtori din cadrul Concursului de Fotografie “Datini si obiceiuri de iarnã din judetul Vaslui”
PREMII… Cei mai buni fotografi, care au participat la Concursul de Fotografie “Datini si obiceiuri de iarnã în judetul Vaslui”, au fost premiati, vineri, în cadrul unei festivitãti. Dacã premiul I a revenit vasluianului Cornelius Drãgan, premiul II a revenit Dorinei Andreea Cioatã, iar premiul III, lui Ovidiu Narcis Solomon. Mentiuni au primit Luiza Luciana Marcu, Iureanu Daniel Irinel si Stefan Martinas. S-au mai acordat premii pentru cea mai bunã fotografie alb-negru – Cipolin Poianã, Angel Ionescu si Paul Clapa, pentru cea mai bunã fotografie portret Petru Huhurez, cea mai expresivã fotografie – Irina Filote si cea mai bunã fotografie tehnicã – Vlad Iorga. Juriul a fost format din specialisti în fotografie, cadre didactice de la Facultatea de Arte Vizuale si Design a Universitãtii de Arte “George Enescu” din Iasi, presedinte: prof. univ. dr. Matei Bejenaru.
