OBICEIURI…Conform traditiei, de Crãciun, de Anul Nou si de Sfântul Vasile, copiii vasluieni umblã cu sorcove, clopotei, în grupuri sau împreunã cu pãrintii pentru a aduce vestea nasterii lui Iisus Hristos si pentru a ura gospodarilor un An Nou îmbelsugat si fericit. Aceste traditii sunt vechi de mii de ani, mai exact de pe vremea dacilor si a romanilor, când aceste obiceiuri aveau rolul de a aduce bunãstare si de a celebra divinitãtile pãgâne.
Acum, în timpul sãrbãtorilor de iarnã, nu ai cum sã nu auzi colinde de Crãciun sau sã te trezesti cu o ceatã de copii la usã ce încep, cu voci pitigãiate, sã ure. Ceea ce nu foarte multã lume stie e cã aceste cântãri au origini cu mult înaintea aparitiei religiei Crestine pe meleagurile noastre. Colindele si urãturile se trag din cântecele pãgâne din timpul solstitiului de iarnã ce aveau un scop ritualic. Belsugul si fertilitatea pentru anul ce va urma erau temele principale ale acestor cântãri. În prezent, majoritatea sunt cu teme crestine, cum ar fi nasterea Domnului Iisus Hristos. Totusi, încã se pot evidentia elemente ce se trag de pe vremea strãbunicilor, cum ar fi urãrile pentru belsug, noroc, fertilitate.
Traditiile de sãrbãtori, un amestec între pãgânism si crestinism
Iarna este un sezon în care te bucuri de ce ai adunat în timpul anului, în care tragi linia sã vezi dacã a fost un an îmbelsugat sau nu. Tot în aceastã perioadã culturile pre-crestine, pe lângã sãrbãtorile dedicate încheierii anului, mai sãrbãtoreau si reînnoirea vietii, mai exact acestea se pregãteau pentru roade mai bune în anul urmãtor, înmultirea animalelor din gospodãrii, dar si pregãtirea pentru nasterile din comunitate. În timp, sãrbãtorile Crestine s-au suprapus peste cele din calendarul popular rezultând rãdãcina a ceea ce numim noi astãzi Sãrbãtorile de Iarnã.
“Aprindem focul sã alungãm rãul…”
Urãturile întâlnite în zona Moldovei au ca scop si alungarea spiritelor rele din sate si case. Un astfel de exemplu la noi în judet îl întâlnim în satul Lipovãt. Bãrbatii si bãietii de scoalã se adunã în centrul satului si “fugãresc” spiritele rele cu focuri si tunuri cu carbit, în timp ce flãcãii se urcã pe cel mai înalt deal, unde aprind un foc de tabãrã care sã se vadã în tot satul. Cu totii stau de strajã toatã noaptea, pentru ca spiritele rele sã nu se întoarcã. “Aici, în centrul satului, suntem în jur de 30 de oameni. Ne-am adunat pentru a ura satul. Numai la noi se mai gãseste aceastã traditie. În ziua dinaintea Ajunului Crãciunului se urã tot satul. Noi nu plecãm din poartã în poartã, ci facem destulã gãlãgie încât sã ne audã toti din jur. Aprindem focuri, bubuim cu tunuri cu carbit, iar bãietii urã cât pot ei de tare pentru a alunga spiritele rele. Bãietii mai mari urcã pe cel mai înalt deal unde aprind un foc urias. De acolo, ei vegheazã ca spiritele rele sã nu se întoarcã în sat”, ne-a povestit un localnic.
Colindele, exprimarea datinilor crestine
Prin viu grai, din generatie în generatie, colindele de Crãciun au o importantã specialã pentru crestinii de pretutindeni. La noi, ca si în restul tãrii, acestea aduc aminte de nasterea Mântuitorului, asa cum a fost scrisã de Evanghelisti. Colinde precum “Astãzi s-a nãscut Hristos”, “Crestinilor, astãzi” si “De nasterea Domnului” întruchipeazã celebrarea nasterii lui Iisus Hristos. Preafericitul Patriah Daniel explicã însemnãtatea colindelor: “Colindele se cântã în cor, în stare de comuniune, pentru cã ele reprezintã colinda Bisericii, iar Biserica este adunarea oamenilor în iubirea Preasfintitei Treimi. Colindele nu se cântã doar cu oameni din vremea noastrã, ci si în cor cu strãmosii, cu generatiile trecute. Cu alte cuvinte, colindele sunt deodatã eveniment contemporan si traditie veche. Ele reprezintã legãtura vie a credintei Bisericii si a iubirii ei fatã de Hristos”. Conform Bisericii Ortodoxe, sezonul colindelor începe pe 21 noiembrie, de la Intrarea Maicii Domnului în Bisericã, pâna la 1 ianuarie.
Plugusorul, chemarea belsugului în casa gospodarului
Plugusorul sau urãtura este un obicei de anul nou prin care cetele de copii sau tineri merg din poartã în poartã pentru a ura fericire si belsug gospodarului care îi primeste în ogradã. În schimb, acestia sunt rãsplãtiti cu mere, nuci, cozonac, colãcei si bani. La bazã, plugusorul este o traditie agrarã ce are scopul ritualic de a îmbuna zeii si de a alunga spiritele rele din sat. La început acest obicei era practicat doar de bãrbati. Acestia erau vãzuti drept puterea si virilitatea necesarã pentru belsug. Ca si continuare a plugusorului, în ziua de 1 ianuarie, copiii umblã din casã în casã pentru a sorcovi. Acestia “seamãnã” cu boabe de grâu sau orez pragul locuintei. (Andrei Manolachi)
