Cei care au trecut prin casele de copii româneşti par să fi primit pe viaţă o pecete de neşters din partea societăţii. Marea lor majoritate au parte de eşec social: cei mai mulţi ajung în canale sau boscheţi, la majorat. Copii ai unui sistem defect, bolnav până la măduvă, care se debarasează de ei imediat ce au împlinit 18 ani, fără să se intereseze dacă au unde pune capul noaptea, dacă sunt pregătiţi să plătească o chirie, să obţină un loc de muncă. Cei mai mulţi ajung să doarmă pe străzi sau prin centrele de noapte pentru că, atunci când sunt în grija statului, nimeni nu îi învaţă cum să te pregăteşti pentru viaţă. Că trebuie să munceşti ca să ai ce mânca. Extrem de puţini sunt cei care reuşesc să „evadeze“ din închisoarea nevăzută pe care le-o pregăteşte minuţios sistemul, şi să se integreze efectiv în societate. Ionuţ Muscu, un băieţel abandonat şi bătut crunt de soartă încă de mic din toate părţile, a reuşit însă să-şi învingă destinul tragic pe care i-l pregătea acest sistem odios până de curând. A avut şi noroc, dar a şi luptat din greu, inimaginabil de greu, ca să fie pe picioarele lui. Să poată să ofere familiei ceea ce el nu a primit. Este un exemplu extraordinar pentru cei care provin din casele de copii, dar mai ales pentru cei de la „Protecţia Copilului“, funcţionari adesea obtuzi, şi care ar trebui să îi cerceteze cazul cu lupa. Ca să vadă ce este de făcut ca miile de copii din sistem ajunşi la majorat să nu se ducă direct în boscheţi.
În fiecare an se raportează procente mari de copii instituţionalizaţi ajunşi la majorat, neadaptaţi, care atunci când ies din grija „Protecţiei Copilului“ ajung pe străzi, prin subsolurile blocurilor sau prin canale. Numărul acestor majori ieşiţi din sistem care nu reuşesc să se adapteze social este în scădere în ultima vreme, datorită schimbării politicilor educaţionale în bine de la an la an, dar şi trecerii în sistemul de plasament familial al multora. Dar a rămas o problemă dureroasă a societăţii, şi asta cu atât mai mult cu cât statul cheltuieşte cu ei, de mici, sume imense, iar la majorat aceştia, în loc să ajungă oameni care să producă valoare pentru societate, muncind, ei redevin o plagă ce este în continuare nefolositoare sau chiar costisitoare pentru bugetele naţionale sau locale.
