RECUNOASTERE Sâmbãtã, 13 mai, la ora 10, în Sala de consiliu a Primãriei, Academia Bârlãdeanã a desfãsurat sub semnul „Zilelor Culturale ale Bârladului” simpozionul prin care a omagiat-o pe Smaranda Brãescu, cea dintâi femeie-parasutist si prima campioanã mondialã a României. Ea a fost declaratã „Cetãtean de Onoare al Bârladului” post mortem, titlul fiind înmânat de cãtre primarul Dumitru Boros, comandorului (r) Stefan Gheorghe. Smaranda Brãescu a efectuat în 1931 un salt de la 6.000 m cu care a doborât recordul feminin mondial, iar în 1932, cu saltul de la 7.233 m, a bãtut recordul mondial detinut de un american. Cu ocazia desfãsurãrii acestui simpozion, la Centrul de Servicii Comunitare nr. 1 Bârlad, de pe Bulevardul Epureanu a fost dezvelitã o placã comemorativã, pentru a aminti cã acolo a învãtat marea parasutistã a României.
Prima femeie parasutist a României, care a devenit campioanã mondialã absolutã, a fost Smaranda Brãescu, care si-a fãcut studiile gimnaziale la Bârlad, la Scoala Profesionalã „Nicolae Rosca Codreanu”. A murit absolut necunoscutã, la o mânãstire din Cluj, ascunsã de ochii Securitãtii, neavând nici mãcar un mormânt comemorativ, care sã arate cã în groapa rece zace prima campioanã mondialã absolutã a României la parasutism. Ca o ironie, recordul Smarandei Brãescu a fost doborât abia dupã 20 de ani de la realizarea lui! Bârlãdenii n-au uitat-o si astfel pe 13 mai, prin Academia Bârlãdeanã si Primãria Bârlad, i-a fost recunoscutã valoarea. Programul manifestãrilor a fost urmãtorul: Evocarea Smarandei Brãescu, asiguratã de comandor (r) Stefan Gheorghe si de gr.(r) Iosif Rus, care a venit însotit de mai multe personalitãti ale aviatiei militare române – acum si ei în rezervã. A urmat apoi înmânarea titlului de „Cetãtean de onoare al municipiului Bârlad” Smarandei Brãescu-post mortem, de cãtre primarul Dumitru Boros, comandorului (r) Stefan Gheorghe. Finalul a avut loc la Centrul de Servicii Comunitare nr. 1, de pe B-dul Epureanu, unde a fost Scoala Profesionalã de fete „Nicolae Rosca Codreanu”, unde a învãtat Smaranda „Regina aerului” Brãescu, unde a fost dezvelitã o placã comemorativã.
Câteva date despre Smaranda Brãescu – Regina aerului
Nãscutã în familia rãzesului Brãescu, Smaranda a venit pe lume odatã cu fratele geamãn, Paul Panait, în 21 mai 1897, într-o familie care va avea 5 fete si 4 bãieti. Copilãria si-a petrecut-o în satul natal. În perioada 1904-1909 urmeazã scoala primarã din Vizuresti, un sat vecin, în Hãntesti nefiind scoalã. Din 1911 pleacã la Bârlad, unde, pânã în 1913, urmeazã cursurile scolii secundare de fete. Aici, la Bârlad, Smaranda Brãescu, în 27 mai 1911, la vârsta de 15 ani, are primul „contact” cu aviatia, de care se îndrãgosteste iremediabil. Gheorghe Negrescu sosise în orasul natal, Bârlad, într-un temerar raid aerian, Bucuresti-Bârlad. Sosirea la Bârlad a fost anuntatã pentru 26 mai, dar din cauza unor probleme tehnice la motor, acesta aterizeazã pe un teren lângã Râmnicu Sãrat. Dupã ce a fost reparatã o conductã de ulei, a doua zi acesta pleacã în zbor spre Bârlad, unde este întâmpinat de o numeroasã asistentã bârlãdeanã si din împrejurimi. Aici mai face o demonstratie de zbor si în cursul dupã-amiezii, zburând de lângã Grãdina Publicã peste oras. Gheorghe Negrescu, care avea brevetul de pilot nr.2 din România, va fi, peste ani, un sustinãtor si admirator sincer al Smarandei Brãescu, din pozitiile pe care le va ocupa în aviatia militarã. Au urmat anii grei ai Primului Rãzboi Mondial, perioadã în care Smaranda a continuat studiile de liceu la Bârlad, activeazã apoi ca învãtãtoare suplinitoare în Hãntesti, iar drumurile o duc si la Tecuci, unde se înfiintase o scoalã militarã de pilotaj. Aici, în anul 1923, Smaranda Brãescu primeste botezul aerului. Revine la scoala militarã de la Tecuci cu solicitarea de a deveni pilot, dar reglementãrile militare si aeronautice ale vremii nu permiteau acest lucru. Dezamãgitã de refuzul „aviatorilor”, Smaranda vine în Bucuresti unde lucreazã la Astra Românã, urmând si cursurile Academiei de Arte Frumoase, sectia ceramicã si decoratiuni (1924 – 1929).
Smaranda se lasã cuceritã de acest domeniu aeronautic, saltul cu parasuta devenind ultima obsesie. Se documenteazã, corespondeazã din 1927 cu inginerul german Otto Heinecke, care a realizat mai multe parasute, el însusi parasutist, stabilind posibilitatea achizitionãrii unei parasute si obtinerea brevetului de parasutist în Germania. Cu 60.000 lei adunati cu dificultate din numeroase împrumuturi, pleacã la Berlin, unde cumpãrã o parasutã Schroeder cu 40.000 lei. Dupã o serie de antrenamente si cursuri de cunoastere a parasutei, sub directa îndrumare a domnului Otto Heinecke, la 5 iulie 1928 Smaranda Brãescu a executat primul salt cu parasuta, de la o înãltime de 600 m, pe aerodromul Staaken, devenind astfel prima femeie parasutist din România. Revenind în tarã, „singurã si necunoscutã”, asa cum mãrturiseste Smaranda pentru revista Realitatea Ilustratã: „Am fãcut o cerere pentru a intra în scoala de pilotaj. Amânatã de la o sãptãmânã la alta, mi s-a spus în cele din urmã, cã femeile n-au voie sã facã aviatie!”. Smaranda nu s-a descurajat. Mândrã de brevetul ei de parasutist, participã la mitingul aerian din 26 octombrie 1928 de la Bãneasa, unde executã primul salt în tarã. Nu a fost un salt obisnuit, participã la un salt simultan, alãturi de celebrii constructori de parasute, germanul Otto Heinecke si americanul Leslie Irving, evenimentul fiind prezentat elogios în presa vremii. Smaranda Brãescu devine un simbol al parasutismului în România. Se adreseazã, cu insistentã, autoritãtilor române pentru a fi sprijinitã la realizarea unui record mondial, sã se lanseze cu parasuta de la 6500 m dintr-un avion Potez, dar acestea îi cer 25000 lei pentru benzinã si ulei, fiind necesare mai multe zboruri de antrenament. Respinsã de autoritãti, se decide sã strângã bani si sã plece în America pentru a-si îndeplini visul, sã aducã României si poporului român, un record mondial. În acest scop începe o campanie de salturi demonstrative si participãri la o serie de mitinguri aeriene organizate la: Bucuresti – 30 iunie 1929, pilotul avionului fiind celebrul aviator Traian Burduloiu, la Brasov – 24 iulie 1929, Galati – decembrie 1929, Iasi – mai 1930, unde executã un salt de la 2000 m dintr-un avion Potez 25, apoi la Cluj-Napoca. Vorbind cu reporterii, Smaranda Brãescu descrie astfel salturile ei cu parasuta, considerându-se: „Suspendatã în nemãrginire.” Smaranda a fost prigonitã de autoritãtile comuniste, fiind o luptãtoare contra acestui regim, ea fiind nevoitã sã fugã la o mânãstire din Cluj. Acolo va deveni maica Maria Popescu, ea refugiindu-se în viata monahalã, unde si moare, doi ani mai târziu, fiind îngropatã în Cimitirul Central din Cluj, fãrã nicio recunoastere a mormântului!
