DISCRIMINARE… Sã ai tripleti în ziua de azi este o adevãratã provocare, când ar trebui sã fie o binecuvântare. Nu doar cã trebuie sã te înarmezi cu multã rãbdare, energie, timp si bani, ci si cu puterea de a accepta cã legea româneascã îi trateazã discriminatoriu. O aratã doi pãrinti din Vaslui, bucurosi cã Dumnezeu i-a binecuvântat cu tripleti, însã amãrâti de faptul cã nu toti sunt egali în fata statului. “Indemnizatia de crestere a copilului se acordã diferentiat. Doar unul dintre ei primeste 85% din media veniturilor a ultimelor 12 luni, ceilalti primesc o indemnizatie de doar 85% din salariul minim pe economie. Potrivit statului, un copil mãnâncã mai mult, iar ceilalti doi, mai putin. Credeti cã e posibil asa?”, întreabã, retoric, mãmica tripletilor din Vaslui. Pe lângã asta, desi astfel de cazuri sunt destul de rare – in cazul de fata, femeia a ramas insarcinata cu tripleti in mod natural, fara inseminare in vitro – , familiile nu primesc nicio facilitate pe perioada sarcinii sau imediat dupã nastere. Cheltuielile sunt mult mai mari, pentru cã totul se înmulteste cu trei. Ca sã vã faceti o idee, numai cãruciorul cu trei locuri a costat 1300 euro. Autoritãtile locale ar trebui sã se aplece mai mult cãtre aceste cazuri si sã ajute aceste familii cu tripleti. Ne-am sãturat de asistatii social care primesc bani si tot felul de facilitãti, iar dupã-amiezile îi vezi pe terase cu berea în mânã.
Vestea cã vor avea tripleti a fost o adevãratã surprizã pentru toti membrii familiei. Nici prin cap nu le treceau, stiau ca astfel de cazuri sunt rare si, de obicei, apar cand se face inseminare in vitro. La ei totul se intamplase natural, fara vreo implicatie medicala, pentru ca nu si-au pus niciodata problema ca nu ar putea face un copil. “Am fost surprinsi de veste. M-am dus singurã la control, iar dupã ce am iesit, l-am sunat pe sotul meu si i-am spus: <<totul e bine, doar cã e surprizã>>. <<Ei, doar n-or fi doi!>>, mi-a rãspuns el. <<Nu sunt doi!>>, i-am spus. <<Ei, cred cã n-or fi trei>>. <<Ei, ba da!>> A fost o sarcinã usoarã, am dus-o pânã la 35 de sãptãmâni. Dar de la cinci luni nu am mai lucrat, am stat numai în pat. Am respectat tot ce mi-a spus medicul si nu au fost probleme, nici înainte si nici la nastere”, povesteste mãmica.
Când totul se înmulteste la trei…
Dincolo de bucuria de a avea tripleti, lucrurile nu sunt deloc usoare. Toatã grija celor doi pãrinti se înmulteste cu trei, de la atentia si timpul acordat acestora pânã la cheltuielile cu mâncare, pampers etc. “Pe perioada sarcinii, nu am beneficiat de nicio gratuitate pe analize, consultatii sau ce a mai fost nevoie. Sigur, a fost alegerea mea sã mã duc la “particular”, dar am luat aceastã hotãrâre pentru cã am considerat cã e un caz special, în care conteazã foarte mult calitatea serviciilor. Dãdeam 400 lei numai pe o consultatie. Dar nu vreau sã mã mai gândesc la asta, bine cã sunt sãnãtosi. Mã bucur cã acum sunt bine, sunt cuminti, desi, recunosc, nu ne este întocmai usor, nici cu cheltuielile, nici cu împãrtitul sarcinilor”, explicã mamica.
Indemnizatiile de crestere a copilului, nominale. Unul primeste o sumã mai mare, ceilalti, mai micã
Nu doar cã pe perioada sarcinii nu a beneficiat de nicio facilitate, dar nici dupã nastere nu i-a fost acordatã mai multã atentie. Indemnizatiile de crestere a copiilor îi sunt acordate discriminatoriu. În timp ce unul dintre ei primeste 85% din media veniturilor a ultimelor 12 luni, ceilalti primesc o indemnizatie de doar 85% din salariul minim pe economie. Ba mai mult, acestea vin nominal. “Nu mi se pare normal ce se întâmplã, pentru cã eu am plãtit zeci de milioane cotizatii în cei peste 10 ani în câmpul muncii. Mi-au venit documente acasã cum sunt împãrtiti banii. Un copil are 85% din salariul meu, iar ceilalti doi au fiecare câte 85% din salariul minim. Au luat-o aleatoriu, nu au stiut care e primul, care e ultimul… Cheltuielile sunt destul de mari. O cutie de lapte costã 80 lei si îmi ajunge doar pentru douã zile. Cãruciorul pe care îl am e luat din Italia, a avut reducere de 10%. Dacã eram eu acolo, mi se fãcea o reducere mult mai mare. În România, nu mi s-a fãcut nicio reducere, dar asta e. Nu am fãcut copii ca sã mi-i creascã statul. M-am gândit si la ideea de a da statul în judecatã, pentru cã nu mi se pare corect cum procedeazã, dar asta implicã prea multã bãtaie de cap, prea multi bani pierduti”, este de pãrere femeia. Situatia este frustrantã pentru familiile de acest gen, mai ales cã în cazul asistatilor social indemnizatiile au aceeasi valoare, adicã 85% din salariul minim pe economie.
