DUREROS… S-a stins din viatã, mult prea devreme, un om care a scris istorie în agricultura vasluianã, în ultimii 35 de ani. Inginerul Eugen Cain a murit, duminicã dupã-amiazã, la Unitatea de Primiri Urgente a Spitalul Judetean de Urgentã Vaslui. Ultima zi din viatã a trãit-o asa cum a fost obisnuit în atâtia ani de meserie: pe câmp, inspectând culturile de porumb si floarea soarelui, chiar dacã afarã erau 40 de grade la umbrã. Inima generoasã a inginerului Cain nu a mai rezistat la aceste valuri de cãldurã si, în jurul orei 15.00, acesta a acuzat dureri în piept. Fiul sãu, Bogdan, l-a urcat rapid în masinã si a gonit la spital. Acolo, Cain a coborât din masinã, constient, a cerut fiului sã aibã grijã de telefon, dupã care s-a întins pe targa pregãtitã de personalul de la UPU. A fost ultima datã când cei dragi l-au vãzut în viatã, pentru cã, în ciuda eforturilor medicilor, în jurul orei 16.30, s-a declarat decesul, în urma unui infarct care i-a fost fatal. Tragic este cã, aproximativ la aceeasi orã, în spitalul de la Vaslui s-a stins un apropiat al regretatului agronom, inginerul Tânãru, cu care Eugen Cain avea o relatie specialã, încã din vremurile de dinainte de 1989.
Eugen Cain urma sã împlineascã 61 de ani, în noiembrie. Avea multe planuri de viitor, o familie frumoasã si unitã si o nepoticã despre care vorbea tot timpul, în prezenta prietenilor. „Cu o searã înaintea nefericitului eveniment, am stat cu el la o bere pe terasã si-mi povestea cu mare bucurie de „isprãvile” micutei sale nepoate. Sincer, nu-l vedeam în stare, când vorbea de nepoticã, sã i se prelingã lacrimi de bucurie pe obraz”, spune omul de afaceri Adrian Porumboiu, cel cu care inginerul Cain a lucrat atât de multi ani. Si, într-adevãr, avea motive sã fie bucuros de ceea ce-i dãruise viata, mai ales cã, în urmã cu sapte-opt ani, trecuse printr-o interventie extrem de complicatã, într-o clinicã din strãinãtate. Si-a revenit în mod miraculos, reluându-si activitatea în fruntea Comcereal. Firmã de renume în agricultura românescã, Comcereal Vaslui a fost condusã cu mare profesionalism de cãtre Cain, încã de la Revolutie, când societatea se numea Romcereal, fiind transformatã ulterior în brandul de renume national. Pentru Eugen Cain nu existau zile libere sau sãrbãtori, nici concedii. Exista doar grija pentru munca în câmp, starea recoltelor, discutii despre ploaie si irigatii, îngrãsãminte. Era un excelent specialist, desi nu foarte vorbãret. Când ajungea pe câmpuri, privea cu mare drag la recolte si suferea atunci când culturile erau calamitate de gheatã sau caniculã. Asa a fãcut si duminicã, atunci când a ales, pe cãldurile cele mari, sã meargã la ferma fratelui sãu, pe care o asezase cum trebuie. A mers pe câmpuri, a vãzut starea în care se prezentau culturile de porumb si floarea soarelui si a rãmas destul de îngândurat, dupã zile întregi de caniculã, fãrã strop de ploaie. A ajuns la amiazã acasã, însã la un moment dat a acuzat dureri mari în piept. Fiul sãu l-a urcat în masinã si a plecat în mare vitezã spre Spitalul Judetean de Urgentã. „A coborât pe picioarele lui din masinã, mi-a spus sã am grijã la telefon, dupã care s-a întins pe targã. Anuntasem deja la Urgente cã vin cu tatãl meu la spital si cã e posibil sã fie ceva grav, ne asteptau personalul de la UPU. S-a întins pe targã, dupã care a lesinat”, spune Bogdan. Medicii de la UPU s-au strãduit mai bine de o orã sã-l readucã la viatã, însã totul a fost în zadar. În jurul orei 16.30, a fost declarat decesul acestui specialist de mare clasã din agricultura vasluianã, un om care ar mai fi avut multe de spus în aceastã zonã a tãrii. Nu a mai apucat sã vadã, seara, cum stropi imensi de apã udau câmpurile pe care el tocmai le vizitase, cu pãmântul crãpat de secetã.
Nepotica îi era partener de joacã, spune fiica celui plecat dintre noi
Eugen Cain a trãit toatã viata pentru familia sa, si-a iubit enorm cei doi copii, pe Bogdan si pe Ioana Andrada. „Se supãra tare de tot dacã se lua cineva de noi. A avut o rãbdare de înger cu noi, ne-a iubit foarte mult. Tata ne-a învãtat sã luptãm pentru ceea ce vrem sã obtinem în viatã. Era un om extraordinar, nici nu ne vine sã credem cã a plecat dintre noi atât de tânãr. Avea atâtea planuri, atâtea lucruri frumoase de fãcut”, spune Ioana Andrada. Sufletul inginerului Cain era nepotica de doi ani, care era partenera sa de joacã, ori de câte ori bunicu’ ajungea acasã. Micuta se urca pe scãri, când venea la bunici, si striga din usã: „Bunu’! Bunuu!”. Si bunicul Eugen venea sã se joace, mândru de frumusetea de nepoatã. Se pare cã pasiunea pentru câmpuri si zootehnie a avut-o încã din copilãrie, atunci când, copil fiind, muncea alãturi de pãrinti la câmpuri. A plecat la facultate, la Iasi, unde a terminat agronomia, cu aproape 40 de ani în urmã. Tânãrul inginer agronom a ajuns la CAP Zãpodeni, prin repartitie, un loc de muncã de care îsi va aminti toatã viata. Încetul cu încetul, a urcat toate treptele ierarhice si a ajuns presedintele acestui CAP, toti cei care lucrau pe atunci în agricultura judetului recunoscându-i meritele de specialist. Dupã Revolutie, a preluat societatea judeteanã Romcereal, unitate care, prin 1994, s-a desprins în douã societãti agricole, Cerealcom si Comcereal. Eugen Cain a ales sã fie director la Comcereal si, cu mari greutãti, a tinut unitatea în viatã, în acele timpuri foarte dificile pentru agriculturã.
Specialist si om de mare caracter, asa îl caracterizeazã toti cei care l-au cunoscut
În 1999, Comcereal Vaslui s-a privatizat, iar inginerul Cain a devenit un colaborator apropiat al omului de afaceri Adrian Porumboiu, un specialist de nãdejde, pe care omul de afaceri se baza în fiecare clipã. Timp de 16 ani, pânã ce firma Comcereal a schimbat actionariatul, directorul Cain a fost un coleg si un sef extrem de apreciat. Din 2015, dupã ce s-a pensionat anticipat, Eugen Cain a ales sã rãmânã alãturi de fratele sãu, ajutându-l sã punã pe picioare o micã fermã, dedicându-se vietii de familie, mai ales nepoticii sale mult dorite. „L-am cunoscut pe inginerul Cain acum 30 de ani, la fel cum l-am cunoscut si pe inginerul Tânãru, care a murit si el în cursul zilei de duminicã. Oameni deosebiti. Despre Eugen Cain pot sã vã spun cã era un profesionist desãvârsit, un om de omenie. Te puteai baza pe dânsul”, spune Valerian Hriscu, primarul comunei Lipovãt. Gheorghe Chiriac, fostul director economical Comcereal, îsi aminteste cu duiosie de fostul sãu coleg. „A fost, în primul rând, un specialist foarte bun, unul dintre cei mai buni din România. În al doilea rând, a fost un foarte bun coleg, un prieten adevãrat, pe care te puteai baza. Era apreciat de toatã lumea, un sef extrem de bun cu toatã lumea. Gãsea mereu solutii pentru a creste productiile, se implica în orice clipã a zilei în problemele legate de tehnologiile agricole. Dupã pensionare, am continuat sã ne vedem, discutam de familii, de proiecte, erau un foarte bun organizator si stia cum sã facã lucrurile sã meargã. De fapt, acesta era marele sãu secret”, spune Chiriac.
Sicriul cu trupul neînsufletit a fost depus la capela bisericii „Adormirea Maicii Domnului”
Cu durere în suflet, ieri, familia l-a depus pe regretatul specialist în capela bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, din centrul Vasluiului. Pânã joi, când este programatã slujba de înmormântare, toti cei care l-au cunoscut pot veni sã aprindã o lumânare, în memoria sa.
