ZIUA MARINEI În fiecare an, pe 15 august, crestinii ortodocsi si cei catolici serbeazã una dintre cele mai mari sãrbãtori ale bisericii crestine, Adormirea Maicii Domnului, cunoscutã în popor ca Sfânta Maria Mare sau Suntãmãria Mare. Sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului este consideratã si sãrbãtoarea care desparte lunile de varã de cele de toamnã, iar în aceastã zi se sãrbãtoreste si Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este consideratã ocrotitoarea marinarilor. În judetul Vaslui, trei mari mânãstiri au hramul “Adormirea Maicii Domnului”: mânãstirile Bujoreni, Floresti si Moreni, unde au loc mâine slujbe foarte frumoase.
Adormirea Maicii Domnului este sãrbãtoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria si-a dat obstescul sfârsit, iar informatii despre aceastã sãrbãtoare nu se gãsesc în Sfintele Evanghelii, ele pot fi cãutate doar în traditia Bisericii. Se spune cã Maica Domnului a primit vestea mortii sale de la un înger. În scrierile pãrintilor orientali se aratã cã a fost înstiintatã printr-un înger de mutarea ei din aceastã viatã. De asemenea, se spune cã apostolii aflati în acel moment în zone diferite ale lumii au fost adusi pe nori pentru a fi prezenti la acest eveniment. Deoarece apostolul Toma nu a putut fi prezent la înmormântare, când a ajuns, dupã trei zile, acesta a cerut sã fie deschis mormântul pentru a putea sãruta mâinile Nãscãtoarei, dar intrând el a gãsit mormântul gol. De-a lungul timpului în cuvântãrile Pãrintilor Bisericii s-a afirmat faptul cã Fecioara Maria a fost înviatã de Fiul Sãu si luatã cu trupul în Împãrãtia Cerurilor. Pe de altã parte, traditia mai spune cã, dupã ce si-a sãvârsit misiunea apostolicã ce i-a fost încredintatã, de a duce credinta pe Muntele Athos, Maica Domnului dorea sã se mute la Fiul Sãu. Aceastã cerere i-a fost îndeplinitã si astfel a fost sãvârsitã si dorinta crestinilor ca trupul Maicii Domnului sã nu fie supus puteziciunii si sã fie luat la cer.
Locul de origine al sãrbãtorii Sfintei Marii este Ierusalimul, orasul în care se pãstreazã mormântul Maicii Domnului, în apropierea Grãdinii Ghetsimani
În Apus, aceastã sãrbãtoare este mentionatã pentru prima datã în secolul al VI-lea, la Sfântul Grigorie, Episcopul de Tours († 593 sau 594). Generalizarea praznicului Adormirii Maicii Domnului se va face în Apus de cãtre Papa Teodor I (642-649), în vreme ce în Rãsãrit acest lucru se petrece mai devreme, în timpul împãratului bizantin Mauriciu (528-603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani.
Ori de câte ori vorbim de Sfânta Maria Mare sau Adormirea Maicii Domnului trebuie sã vestim moartea ei. Fecioara Maria si-a dat sufletul în mâinile Fiului ei. A murit cu moartea noastrã, pentru cã a împãrtãsit nasterea noastrã. N-a fost zãmislitã în chip “imaculat”, într-un mod unic si diferit de al nostru; nu i s-a dat o naturã specialã, incapabilã de pãcat. Din acest motiv nu a fost feritã de moarte. Asadar, moartea Maicii Lui Dumnezeu a fost o moarte adevãratã, asemenea mortii oricãrui om. Potrivit traditiei, a fost îngropatã într-un mormânt din Ghetsimani, iar dupã trei zile, mormântul ei a fost gãsit gol. Fiind Maica Celui ce a biruit moartea, nu rãmâne în moarte, ci se ridicã mai presus de ea prin puterea Fiului ei. Dupã cum mormântul Domnului a rãmas gol, tot astfel rãmâne si mormântul Maicii Sale. Cele douã morminte rãmase goale ne vestesc cã si mormintele noastre vor rãmâne goale, cã nu vor fi locuri de veci. Maica Domnului este singura persoanã dintre sfintii Bisericii Ortodoxe care are o rânduialã liturgicã a punerii în mormânt, asemãnãtoare cu cea a Mântuitorului. Credinciosii care participã la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului cântã imnuri precum ”Prohodul” si ”Binecuvântãrile Maicii Domnului”, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat în procesiune împrejurul locasului de cult, precum este purtat cel al Mântuitorului în Vinerea Mare. Aceastã rânduialã nu are menirea de a pune un semn de egalitate între ea si Hristos, ci de a arãta înrudirea cu Fiul ei. Sãrbãtoarea Sfânta Maria Mare din 15 august se numeste Adormirea Maicii Domnului, nu Înãltarea la cer cu trupul a Maicii Domnului, pentru cã Maica Domnului trece prin moarte si apoi se mutã la cer.
Traditii, legende si obiceiuri: Maica Domnului, salvatoarea sufletelor din iad
Traditia spune cã înainte de Marea Judecatã, Maica Domnului va da cu nãvodul de trei ori prin iad, sufletele de acolo putând sã se prindã de el si astfel sã se mântuiascã de pãcate. Se mai spune cã dracii, rãmasi fãrã sufletele oamenilor, se vor mânca între ei pânã când nu va mai rãmâne niciunul. Traditia spune cã în dimineata zilei de 15 august femeile merg la bisericã unde împart struguri, prune sau faguri cu miere. Dupã ce împart fructele, femeile merg la cimitir pentru a tãmâia mormintele.
Pe de altã parte, cei care aveau vii mari obisnuiau ca în aceastã zi sã tocmeascã pandurii care sã pãzeascã viile. De asemenea, în aceastã zi bãrbatii îsi schimbau pãlãria cu cãciula, iar cei care erau observati cã purtau în continuare cãciulã erau ironizati. Totodatã, în aceastã zi de sãrbãtoare era interzis dormitul pe prispã sau scãldatul în apele râurilor spurcate de cerb. Pe de altã parte, în trecut în data de 15 august se deschidea în satul traditional un important sezon al nuntilor care tinea pânã la intrarea în postul Crãciunului. Tot în aceastã zi se organizau si târgurile si iarmaroacele de toamnã iar perioada dintre cele douã Suntãmãrii era consideratã timp optim pentru semãnãturile de toamnã. Totodatã, la sãrbãtoarea Sfintei Marii se adunã ultimele plante de leac, putându-se afla cum va fi toamna ce se apropie si se culeg flori care se pun la icoane si care mai apoi sunt bune pentru vindecarea anumitor boli. În pãrtile Moldovei aceastã sãrbãtoare este consideratã sãrbãtoarea „mortilor”, iar cu aceastã ocazie sunt pomeniti toti strãmosii plecati în lumea celor drepti care au purtat numele Sfintei Fecioare.
