OPINII … Vacanta îi aduce acasã, la Husi, pe “stranierii” plecati peste hotare, iar abia acum, prin ochii lor, se poate observa cel mai bine dacã si cum a evoluat “orasul dintre vii”. Monica, o tânãrã de 29 de ani, a revenit în urbea natalã dupã 13 ani si este convinsã când spune cã între orasul de atunci si cel de azi este o diferentã mare. “Prima datã am remarcat parcurile. Când am plecat erau cu gunoaie, fãrã apã, cu hârtii, cu multe mizerii, iar acum sunt foarte curate si verzi”, spune tânãra. Rãmâne însã convinsã cã aici viitorul sãu nu ar fi fost nici pe departe la fel ca cel pe care si l-a construit, împreunã cu toatã familia sa, într-un orãsel, la fel de mic, dar din Italia.
Monica Andreea Drãgan, 29 de ani, este unul dintre miile de huseni care au luat calea strãinãtãtii, în cãutarea unei vieti mai bune. Ea a plecat pe urmele mamei, care era la muncã, pentru un trai mai bun, într-o tarã strãinã. Monica s-a reîntors acum în orasul natal, dupã 13 ani. Îi fusese tare dor de lumea aceasta micã si cochetã, de blocul gri, la parterul cãruia copilãrise. “Am plecat de acasã, de la Husi, de 13 ani. Aveam 16 ani si îmi doream sã-mi urmez mama. Si sora mea a venit, dupã ce a terminat liceul. M-am întors ACASÃ, m-am întors în orasul meu natal, în orãselul în care am copilãrit cu mult drag. Eu, sincerã sã fiu, am simtit dorul mai greu în primii doi ani, apoi m-am obisnuit cu viata de acolo. Acolo am familia (familia, care este pe primul loc în viata mea), am o casã, am un loc de muncã stabil, am prieteni noi, am tot, nu-mi lipseste nimic. Doar cã mã gândesc la Husul copilãriei mele. Stiu români care sunt acolo, care abia asteaptã sã se întoarcã acasã pentru cã aici, la Husi, cineva drag îi asteaptã”, spune Andreea. S-a dus pânã aproape de locuinta în care a copilãrie, i-a fãcut câteva poze si a plecat. Acolo este acum un cabinet privat. “Am avut emotii. Când îti revezi locurile natale, ceva se întâmplã în inima ta”, spune Monica.
“Am vãzut pe stradã familii tinere, fericite si asta m-a bucurat”
“Husul s-a schimbat foarte mult. Cum l-am lãsat îmi amintesc perfect, iar diferenta e mare. S-a schimbat în bine. Sunt multe magazine de orice fel si îmi place cã pe stradã sunt foarte multi copii, copii mici. Parcurile sunt foarte îngrijite. Cum îmi amintesc cã erau, fãrã apã si cu multe gunoaie printre care sticle goale, hârtii si fel de fel de mizerii. Acum e verde, curat, cu flori si bãncute”, spune tânãra. Monica sustine cã i-a plãcut în piatã, unde a gãsit tot ce a vrut sã cumpere, dar si negustori amabili. “Nu as putea spune cum e viata în Husi, pentru cã eu am venit si plec. Sunt însã convinsã cã, dacã as fi rãmas, nu as fi avut un viitor. Poate m-as fi cãsãtorit, poate aveam copilasi deja, ceea ce mi-ar fi plãcut, dar viata împlinitã înseamnã multe alte lucruri: loc de muncã, salariu mai bun, etc. Am vãzut pe stradã familii tinere, fericite si asta m-a bucurat. Voi povesti în Italia tot ceea ce am vãzut”, spune tânãra.
Invitatie la nuntã!
Despre românii care muncesc în Italia vorbeste însã mai putin. Stie cã fiecare îsi construieste destinul cum doreste, iar unii au noroc, iar altii, mai putin. Sunt români care nimeresc la patroni omenosi si o duc bine, dar sunt care ajung la persoane care nu vor decât sã profite de cei proveniti din tãri sãrace. Fiecare face ce stie. Dacã vrei, tot gãsesti un loc de muncã, trebuie doar sã îti doresti. De asta spun cã, dacã ar fi fost cazul, în Husi nu as fi avut viitor. As veni însã cât mai des în vacantã. E o fericire sã fiu în acest oras, drag mie. Pentru cei care poate nu mã vor recunoaste, desi e normal, având în vedere cã am plecat de micutã, le spun cã mã numesc Drãgan Monica Andreea, am 29 de ani, am o sora de 31 de ani, care este cu mine în Italia, dar si un frate mai mic, pe care îl iubim mult de tot, Cosmin Drãgan, în vârstã de 19 ani. Am fost la scoala generalã nr. 1 si apoi am continuat studiile în Italia, unde am fãcut liceul de limbi strãine. Apoi am ales sã muncesc si nu îmi pare rãu. Nu m-am cãsãtorit însã, dar îmi doresc o familie frumoasã, cu copii. Dar cum, pe 13 august, la nunta prietenei mele din Bucuresti, am prins buchetul, o sã vã invit pe toti la nunta mea”, spunea, bucuroasã, Monica. “Husenii trebuie sã fie mândri de orasul lor. Eu îl iubesc foarte mult, pentru cã aici am copilãrit. Iar eu, la fel ca toti cei care plecãm departe, nu uitãm niciodatã de unde am plecat”, spune huseanca Monica Andreea Drãgan.
