ATITUDINE… Profesoara originarã din Vaslui, Cristina Tunegaru, devenitã celebrã dupã ce a avut curajul sã semnaleze neregulile din învãtãmânt, revine în atentia opiniei publice cu o nouã declaratie. Aceasta a scris pe pagina sa de Facebook cã este revoltatã de faptul cã elevilor de gimanziu le este recomandat romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu. Motivul: “prezintã o familie în care agresivitatea bãrbatului este acceptatã si primitã cu resemnare de nevastã. Acesti soti sunt dintre cei care se iubesc. Leacul pentru încãpãtînarea femeii este bãtaia lui Lipan”. Profesoara spune, totodatã, cã ea refuzã sã predea aceastã operã la clasã pentru cã, dacã ar face-o, asta ar însemna sã aprobe tacit cã agresiunea dintre soti este acceptabilã. În argumentarea ideeii, cadrul didactic redã câteva pasaje din roman: „Asa-i fusese în tineretã Lipan, asa-i era drag s-acuma când aveau copii mari cât dânsii. Fiindcã ea era asa de aprigã si îndârjitã, Lipan socotea numaidecât cã a venit vremea sã-i scoatã unii din demonii care o stãpâneau. Pentru asta întrebuinta douã mãistrii putin deosebite una de alta. Cea întâi se chema bãtaie, iar a doua o bãtaie ca aceea ori o mamã de bãtaie. Muierea îndura fãrã sã crâcneascã puterea omului ei si rãmânea neînduplecatã, cu dracii pe care-i avea; iar Nechifor Lipan îsi pleca fruntea si arãta mare pãrere de rãu si jale. Pe urmã lumea li se pãrea iar bunã si usoarã.”
“Nechifor este în roman un om cu un suflet bun, un sot iubitor. Desi îsi bate uneori nevasta, el rãmâne un om bun în esentã, aratã Sadoveanu. Violenta nu e specificã oamenilor rãi, ci oamenilor în general. Aceasta ar fi inerentã relatiei dintre soti si este semnul diferentei dintre bãrbat si femeie: ea ascultã, el conduce. Când profesorul cere lectura acestui text, el aprobã tot ceea ce se gãseste în acest text. Iar copiii de gimnaziu sunt la vârsta acumulãrii, când învatã din tot ceea ce vãd în jur. Ei nu au privirea criticã a adultului care întelege spiritul vremii lui Sadoveanu si întelege perspectiva autorului si se poate disocia de aceasta. Copiii preiau modele din lecturi, filme, povesti si le integreazã în propria viziune despre lume. Dacã as propune lectura acestui text, nu as face decât sã aprob tacit cã agresiunea dintre soti este acceptabilã. De aceea, elevii mei nu vor citi sau studia „Baltagul” de Sadoveanu”, spune profesoara Tunegaru.
“Puternicã numai pentru cã îi rezistã bãrbatului”
“Acelasi lucru în „Mara” lui Slavici, asa-zisul roman de dragoste, în care Persida este agresatã constant, chiar si atunci când este însãrcinatã, de sotul ei, Natl. Dupã bãtãi monstruoase fata pierde o sarcinã si se întoarce la mamã, la Mara, dar revine la bãrbatul ei si rãmâne iarãsi însãrcinatã. Prima bãtaie porneste de la o palmã pe care Persida i-a dat-o bãrbatului ei dupã ce acesta a jignit-o: „Fãrã ca sã-si dea seama de ceea ce face, ea înaintã spre el si-i trase o palmã, apoi rãmase dreaptã si neclintitã în fata lui. El se ridicã zãpãcit în picioare. (…) Cuprins acum de mânie oarbã, el înclestã mâna stângã în pãrul ei bogat si începu s-o loveascã cu pumnul, asa, pe nimerite, în spate, peste umeri, în fatã, cum dã omul care nu mai stie ce face”. Femeia e descrisã ca tare, puternicã, numai pentru cã îi rezistã bãrbatului si decide sã nu plece de acasã: „Fie ce-i fi, eu tot rãmân! Zise ea ridicându-si ca odinioarã capul si simtindu-se mai tare ca oricând.” Ea sperã cã relatia lor se va îmbunãtãti si Natl n-o sã mai fie asa de agresiv. Dar Persida e în continuare bãtutã de bãrbat. (…) Acesta este tipul de dragoste prezentat unor copii de 14 ani care sunt la vârsta învãtãrii comportamentelor sociale si a rolului lor în raport cu ceilalti. Potrivit canonului literar, romanele „Baltagul” si „Mara” nu ar avea în centru doar tema iubirii, ci si imaginea unor femei puternice. Sunt celebrele femei puternice ale literaturii noastre clasice. Dar felul în care ele se dedicã total familiei, chiar acceptând sã fie lovite de bãrbati în virtutea dãruirii totale prin cununie, creeazã un model cultural nociv pentru societatea de astãzi. Din literatura românã clasicã lipsesc modelele feminine pozitive, femeile puternice, independente, care sã nu fie validate doar prin cãsãtorie sau maternitate”, conchide profesoara.
Profesoara Tunegaru, aplaudatã si criticatã deopotrivã
Opinia acesteia a fost aplaudatã, dar si criticatã de prietenii virtuali, inclusiv profesori de limba si literatura românã. “Foarte bine faci, Cristina! Au timp destul elevii sã afle si de “traditiile” românesti din literatura clasicã, dupã ce încep sã iubeascã cãrtile/lectura si capãtã discernãmânt! Multi copii trãiesc încã în mijlocul familiilor de tip medieval, deci sã nu supralicitãm mintea crudã a copiilor cu literatura similarã… Pe mãsurã ce cresc si capãtã discernãmânt se poate discuta/ citi si asa ceva… Felicitãri pentru pasiunea si efortul de a creste o generatie mai luminoasã”, i-a scris un internaut. “Hai sã interzicem si <<Madame Bovary>> – cã doar este despre o c**ã profitoare care îsi însalã bãrbatul si îl aduce si la sapã de lemn! Sau Hardy, cã avem violuri pe-acolo, ce sã mai spunem de Rebreanu, cã în <<Ion>> sunt atâtea scene scandaloase! Cred cã abordarea dvs nu doar cã are sanse sã cadã în derizoriu, dar nici mãcar nu împlineste scopul pentru care ati scris-o, si anume: ce facem cu violenta domestica si cum putem folosi literatura ca sã educam copiii. Si iatã cum putem proceda: <<Baltagul>> poate fi discutat si sub aspectul moravurilor epocii, dar si sub acela al schimbãrilor acestor moravuri. Stiu profesori care îsi fac excelent meseria si provoacã discutii cu clasa prin care copiii sã îsi formeze propria gândire si propriile valori”, i-a rãspuns un alt internaut, în dezacord cu opinia acesteia.
