DOLIU… Jale mare, ieri, în comuna Vutcani. Alexandru Georgian Romascu, tânãrul care a murit în teribilul accident feroviar din Rosiesti Garã, a fost condus pe ultimul drum de toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit. Familie, prieteni si fosti colegi de-ai bãiatului, cu totii i-au transmis un ultim mesaj, acela cã nu-l vor uita indiferent de câti ani vor trece. Celelalte douã victime ale accidentului, Marian si Victoria, se aflã în continuare internate în spital, iar starea lor este criticã. Medicii sunt rezervati în ceea ce priveste sansele acestora de supravietuire, urmãtoarele ore fiind decisive.
Silvica Bostan, sora tânãrului care se afla la volanul masinii în momentul accidentului, a transmis un apel cãtre toti cei care tin la Marian: sã se roage la Dumnezeu ca acesta sã-si revinã. “Am fost ieri (n.r. sâmbãtã) la el, e în comã, nu si-a revenit. Totul depinde de cum evolueazã situatia. Trebuie sã ne rugãm la Dumnezeu sã-l facã bine. Stiu cã El este mare. Doamne, te rog, fã o mare minune pentru noi!”, a declarat aceasta.
“Odihneste-te în pace, prieten drag!”
Prietenii lui Alex i-au lãsat pe Facebook zeci de mesaje. Iatã câteva dintre acestea: “Azi (n.r. ieri) cerul se deschide sã primeascã un suflet bun. Ai plecat dintre noi, dar în gândul si inima noastrã vei rãmâne mereu viu. Dumnezeu sã te aseze la dreapta Lui pentru a putea veghea de sus asupra familiei, pentru a le da putere sã treacã peste aceastã durere! Odihneste-te în pace, prieten drag!”, “Un sat micut cu oameni putini, dar buni. Am fost copii, îmi aduc aminte cu drag de serile petrecute alãturi de prietenii plecati în lume si astept cu drag momentele când ne vom reuni din nou. Din pãcate, astãzi unul dintre noi, din grupul nostru, un copil al satului a plecat dintre noi. A lãsat multã tristete printre noi, nu ne vine sã credem, el rãmãsese aici în sat, asteptând ca cei alãturi de care si-a petrecut copilãria sã se întoarcã, însã, acum a plecat si el, doar cã pentru totdeauna! Dumnezeu sa te ierte, George!”, “Nu îmi vine sã cred cã George nu mai este printre noi! Ai fost un suflet bun si mare pe pãmânt, care a avut puterea sã lupte din greu cu viata! Un exemplu pentru noi toti! Un prieten adevãrat! Acum, Dumnezeu a avut nevoie de tine sã veghezi asupra celor dragi. Nu te vom uita niciodatã si mereu vei fi în inimile noastre. Dumnezeu sã te odihneascã în pace, George! Sper ca tanti Safta sã fie puternicã, tare, si-a pierdut unicul fiu, unica ratiune pe acest pãmânt. Condoleante mamei, rudelor si prietenilor! Dumnezeu sa te ierte!”.
