Descrierea vieții pe care o ducea Ioan Botezătorul în pustie a servit ca model pentru primii asceți ai creștinismului și mai târziu pentru monahism. Ioan era îmbrăcat în haine din păr de cămilă, mânca miere de albine și lăcuste și se ruga mereu. Haina din păr de cămilă purtată de Ioan vorbește despre pocăința necesară atât evreilor, cât și păgânilor. Totodată, veșmântul purtat de Sfântul Ioan mărturisea asprimea vieții duse de acest prooroc. „Înaintemergătorul Domnului nu trăia în comoditate, el avea ca preocupare principală bucuria care vine omului din rugăciune, din postire, din pocăință și din dăruirea sa totală lui Dumnezeu. Încingerea cu o curea de piele provenită de la un animal mort semnifică mortificarea, omorârea patimilor păcătoase care trăiesc în el. În același timp, în Orient, unde hainele erau lungi și largi, când cineva purta curea însemna că era gata să lucreze. Omul în stare de activitate era încins. Sfântul Ioan este încins, pentru că se află în lucrare de propovăduire, de rugăciune, în lucrare duhovnicească. Hrana lui, constituită din miere sălbatică și lăcuste, animale socotite curate în cartea Leviticului, dar care aveau gust și miros neplăcute, ne arată că nu mâncarea și gustul bun sunt scopurile activității sale, ci că Proorocul Ioan mănâncă doar ca să trăiască, nu trăiește ca să mănânce”, sublinia la 4 ianuarie 2009 Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Părinte Daniel.
Toate aceste amănunte legate de îmbrăcămintea și hrana Sfântului Ioan reprezintă semnificații duhovnicești pentru a înțelege viața pustnicească. Din acest motiv, a mai spus Patriarhul României, Înainte-mergătorul Domnului este considerat modelul sau prototipul vieții pustnicești și foarte adesea o mulțime de părinți din pustie au trăit o viață asemănătoare cu cea a Sfântului Ioan, hrana cea mai importantă fiind cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea, iar îmbrăcămintea reprezentând-o înveșmântarea cu virtuți, în prezența și lumina Duhului Sfânt. De aceea, pustnicii înfățișați în pictura Bisericii au haine și chipuri luminoase, pentru că ei s-au îmbrăcat în lumina harului lui Dumnezeu.
„Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”
Ioan Botezătorul este Înainte-mergătorul Domnului, cel care a pregătit calea și mulțimile pentru primirea lui Mesia, Iisus Hristos. Mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”. Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan. Ritualul care însoțea botezul oficiat de Ioan evreilor era asemănător cu ritualul descris în Manuscrisele de la Marea Moartă (Qumran). Se poate trage concluzia că Ioan ar fi făcut parte din gruparea esenienilor, trăitori în pustie. Dar, spre deosebire de Manuscrisele Qumran, unde botezul era un ritual individual, botezul practicat de Ioan la Iordan era unul de grup. Botezul acesta are și o semnificație escatologică, prevestind, așa cum însuși proorocul spunea, botezul cu „foc și Duh Sfânt”, pe care îl aducea Cel Care va veni după el, Hristos-Domnul. Misiunea pe care a avut-o Ioan Botezătorul a fost aceea de a vesti apropierea lui Mesia și de a boteza în râul Iordan pe cei care se pocăiau. Evanghelia după Matei arată că mesajul principal pe care îl transmitea Ioan era „pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”.
Cum a murit Sfântul Ioan
Momentul în care Iisus a venit la Ioan spre a Se boteza a fost vârful misiunii profetului de pe malul Iordanului. El a deschis inimile și mințile evreilor, spre a-L primi pe Hristos și cuvântul Acestuia. Sămânța aruncată de el va rodi: primii ucenici ai Domnului vor fi aleși dintre cei ai Sfântului Ioan. Întrucât în predicile sale l-a criticat, în mod repetat, pe regele Irod Antipa pentru faptul că s-a căsătorit cu Irodiada, fosta soție a fratelui său vitreg Filip, a fost întemnițat. La o petrecere cu mulți oaspeți, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat în fața tatălui său vitreg. Acesta a cedat farmecelor tinerei dansatoare și i-a promis orice. La îndemnul mamei, fata a solicitat capul Sfântului Ioan Botezătorul. Fiind ucis, capul i-a fost adus Salomeei pe tavă. Trupul lui Ioan Botezătorul ar fi fost dus de susținătorii săi în orașul Samaria, unde a fost îngropat. Conform tradiției, Ioan a fost înmormântat în Samaria. Istoricii Rufinus și Teodoret arată că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în 362, o parte dintre moaște fiind arse. Restul au fost duse în Ierusalim, apoi în Alexandria, unde, la 27 mai 395, au fost așezate în biserica ce îi poartă numele. Despre capul Sfântului, Nichifor și Simeon Metafrastul spuneau că ar fi fost îngropat separat, în fortăreața Machaerus ori chiar în palatul lui Irod din Ierusalim. Astăzi, capul Sfântului se află la Roma. Fragmente din moaște se găsesc și în mănăstiri din Biserica Coptă.
