VIZIONARE…Femeile din Bârlad au excelat în medicină. Avem prima femeie rector al Facultății de Medicină Iași, bârlădeanca Lorica Gavriliță, avem prima femeie conferențiar universitar a Facultății de Stiință București, Gabriela Chaborski, dar și prima femeie medic șef al orașului Bârlad, Lucica Galin, pacienta de succes a medicului Ana Aslan. Nici Ruxandra Rășcanu nu a fost mai prejos, fiind printre primii profesori ai Facultății de Medicină Iași. Iată, așadar, că aceste mari personalități fac cinste nu numai Bârladului, ci întregii țări.
Prima femeie medic șef al orașului Bârlad a fost Lucica Galin, care s-a născut în 1890, la Bârlad, fiind fiica unui vestit profesor codrenist, Ion Galin. A fost înscrisă de mică, elevă internă, la Scoala Centrală de Fete din București, instituție de prestigiu, patronată de Regina Maria, prin Clotilda Averescu, soția mareșalului. Lucia a studiat medicina. După ce și-a dat doctoratul (1920), a decis să se întoarcă la Bârlad, unde mama rămăsese singură. A fost mai întâi, timp de doi ani, medic de plasă lângă Bârlad, apoi în Spitalul din oraș. În timpul războiului, alături de medicul V. Voiculescu, a îngrijit răniții, sora ei, Florica, lucrând și ea ca voluntar. Lucia Galin a rămas medic pediatru, alături de dr. Ionescu, iar după pensionarea acestuia, a fost medic șef al orașului încă aproape 20 de ani. În timpul războiului, secondată de Poliție și jandarmi, vizita locurile bombardate, culegând morții și răniții. Avea drept de trăsură permanentă, dar putea fi des întâlnită pe străzi, în exercițiul funcțiunii. De aceea era foarte iubită și respectată de concitadini. În august 1944, când năvălea puhoiul rusesc, ajutată de un căruțaș, a fugit din calea rușilor, străbătând astfel zeci de kilometri. Când s-a declarat armistițiul, pe 12 septembrie, era la Focșani. A ajuns în cele din urmă în București, la frații ei. Autoritățile Bârladului, care au trebuit să părăsească orașul, nu au revenit niciodată, dar dr. Galin a fost insistent chemată să-și reia postul la spital. L-a ținut până la pensionare în 1953. A căzut la pat și, pentru diagnostic, un frate a dus-o la București, unde a avut șansa să intre în îngrijirea dr. Ana Aslan, care își experimenta medicamentul ce avea să capete renume internațional. După doi ani de tratament, Lucia și-a revenit complet. Gospodăria ei de la Bârlad fusese lăsată în grija unui frate care urma să-i îndeplinească dorința de a fi lăsată fostei servitoare, Agripina, o cameră. El însă a lichidat toate bunurile surorii, pentru că nimeni nu mai spera ca ea să se vindece. Ca să demonstreze eficacitatea medicamentului minune Gerovital, Ana Aslan, care o prețuia nespus pe bârlădeancă, a păstrat-o pe aceasta în secția de Geriatrie. Vorbind perfect limba franceză, Lucia Galin le explica străinilor boala și tratamentul. A trăit cu nostalgia Bârladului până la 94 de ani, când a fost răpusă de o infecție intestinală.
Lorica Gavriliță, prima femeie rector al Facultății de Medicină Iași
Lorica Gavriliță, născută în anul 1928 la Bârlad și decedată pe 7 august 2003 la Iași, a fost un medic român, profesor de anatomie patologică la Facultatea de Medicină din Iași și rector al Institutului de Medicină și Farmacie din Iași. A urmat cursurile liceale la Liceul de Fete „Iorgu Radu” din Bârlad, obținând diploma de bacalaureat în anul 1947. A urmat apoi cursurile Facultății de Medicină din Iași, devenind licențiat în medicină în 1953. S-a format ca anatomo-patolog în Laboratorul Institutului de Cercetări Medicale al Academiei Române, filiala Iași, și la Catedra de Anatomie Patologică a Facultății de Medicină, sub îndrumarea profesorilor universitari Lazăr Wadderman și Serban Brătianu. Își începe cariera didactică în 1958 și devine profesor de Morfopatologie în 1975, ulterior fiind și șef de disciplină. A fost interesată de patologia digestivă (sistemului endocrin difuz gastrointestinal), stomatologică și obstetricală și ginecologică. A fost prima femeie rector în Iași, conducând Institutul de Medicină și Farmacie din Iași timp de două mandate, în perioada 1982-1990. Unul din amfiteatrele Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași îi poartă numele.
Ruxandra Rășcanu, printre primii profesori ai Facultății de Medicină Iași!
Născută la Bârlad, nu se știe anul, Ruxandra Rășcanu a urmat o parte dintre cursurile liceale la Bârlad. După ce își ia examenul de licență în științe fizico-chimice (1911), devine profesor la liceele din Iași și, paralel, urcă treptele învățământului superior: preparator suplinitor la Laboratorul de fizică moleculară, acustică și optică (1910-1913); asistentă titulară la catedra de Chimie minerală (1913), șef de lucrări la aceeași catedră (1928), profesor universitar la Facultatea de medicină Iași. A elaborat numeroase lucrări de chimie și cursuri universitare, mai ales după susținerea examenului de doctorat în chimie (1930). Astăzi, una dintre bursele de excelență ale Universității de Medicină și Farmacie din Iași poartă numele „Bursa Rășcanu”.
Gabriela Chaborski, mintea sclipitoare a biochimiei mondiale
CERCETATOARE…Printre personalitățile feminine ale științei românești s-a numărat bârlădeanca Gabriela Chaborski. O necruțătoare boală de inimă i-a curmat viața la numai 45 de ani, dar prea scurta-i existență i-a dat totuși prilejul să descopere și să cerceteze, a fost o eminentă reprezentantă a chimiei-fizice și cea dintâi conferențiară universitară a Facultății de Stiințe din București, pentru care a elaborat și o serie de cursuri mult apreciate. Mari savanți români, ca Petru Poni, Dragomir Hurmuzescu, G. G. Longinescu, i-au prețuit lucrările, iar Petre Bogdan, în prima istorie a chimiei noastre, nu a omis să o menționeze. Fiica unui inginer constructor, Gabriela Chaborski s-a născut la 14 octombrie 1891 la Bârlad și a urmat liceul la Ploiești, apoi științele fizico-chimice la Universitatea din București, unde a obținut în 1916 licența. În 1918 și-a susținut doctoratul. În cadrul pregătirii acestuia, a izolat și studiat biochimic opt tipuri de levuri (ciuperci unicelulare), descoperind în același timp trei specii noi și un nou gen de levură. Profesorul elvețian Robert Chodat a numit acest gen de levură „cultura Chaborski”, mai precis: Asporomyces gen. nov. Chaborski. Gabriela Chaborski este cea dintâi contribuție a unei românce intrată în terminologia științifică internațională. Gabriela Chaborski a devenit mai întâi asistentă (1920), apoi conferențiară (1924) de chimie anorganică a Universității din București, elaborând metode originale de separare și dozare a unor elemente, precum și lucrări vădind o concepție originală asupra moleculei (L’association moléculaire, considerée comme phénomène de concentration molaire – Asociația moleculară considerată ca fenomen de concentrație molară – 1928) sau Volume moléculaire et densité au zéro absolut (Volum molecular și densitate la zero absolut – 1929), care au trezit interesul atât în țară, cât și în străinătate (s-au prezentat comunicări despre ele și la Societatea de Chimie a Franței, de către profesorul Georges Urbain, descoperitorul lutețiului și specialist cunoscut în domeniul lantanidelor). A fost și o talentată popularizatoare a științei, cărți ca „Atomii de azi” (1926) bucurându-se de un deosebit răsunet în rândul cititorilor.
Conferențiara cu pas egal
NEDREPT…Gabriela Chaborski a fost vicepreședintă a Societății Române de Chimie (prima româncă ridicată la o asemenea demnitate). Dispariția ei prematură, la 25 noiembrie 1936, a consternat prietenii și colaboratorii, la incinerare luând parte un mare număr de oameni de știință români, în frunte cu decanul Facultății de Stiințe, Dragomir Hurmuzescu. Un coleg al dispărutei a evocat atunci emoționant pe „conferențiara cu pasul egal, entuziastă ca un copil, cu glasul rotund și cald, făcând lecții de o clasică ascuțime de gând”, în trupul căreia „bătea o inimă caldă pentru știință”.
