TEMELIA PRAZNICELOR…Serbată în fiecarean la data de 25 martie, Buna Vestire conține în sine în mod virtual toate praznicele creștine. Odată cu acest eveniment se inaugurează „plinirea vremii” (Gal. 4, 4) și se descoperă„taina cea din veci ascunsă” (Efes. 3, 9), după expresii lepauline. Buna Vestire este socotită o sărbătoare a Maicii Domnului, dar ea este și praznicul Întrupării Domnului din Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu prin„umbrirea”Duhului Sfânt și, în acest sens, începutul iconomiei mântuirii realizate de Fiul lui Dumnezeu Întrupat.
Una din cele mai vechi sărbători dedicate Maicii Domnului, Buna Vestire este singurul praznic din ciclul mariologic care are un temei biblic. Potrivit Evanghelistului Luca, Arhanghelul Gavriil a fost trimis la Fecioara Maria, care era logodită cu dreptul Iosif din seminția lui Iuda, în Nazaretul Galileii, pentru a-i vesti Întruparea Fiului lui Dumnezeu. Felul în care arhanghelul îi vestește acest lucru este inedit. Mai întâi o întâmpină pe Fecioara Maria prin cuvintele: „Bucură-te ceea ce ești plină de har! Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!”(Lc. 1, 28). Bucuria pe care i-o vestește trimite la bucuria prezenței lui Dumnezeu, ce caracterizează mesajul evanghelic și care este opusă tristeții păcatului. Motivul alegerii divine nu ne este relatat și, deși Evangheliile nu ne spun nimic cu privire la trecutul Preasfintei Fecioare, din tradiția orală, consemnată din vechime la IuliuAfricanul (sec. II), în evangheliile apocrife, în unele scrieri patristice și în imnografia Bisericii, aflăm câteva amănunte care completează imaginea despre Maica Domnului și care justifică oarecum cuvintele îngerului. Astfel, aflăm că ea s-a născut în urma rugăciunilor părinților ei Ioachim și Ana, că a fost închinată Templului, unde a și petrecut de la 3 la 15 ani, că în Templu a trăit în rugăciune, curățieși studiu etc. Dovedind maturitate spirituală și multă smerenie, Maica Domnului cere explicații: „Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat?”(Lc. 1, 34).Atunci i se descoperă faptul că zămislirea va fi prin pogorârea Duhului Sfânt, iar casemn îi vestește zămislirea Elisabetei, care era stearpă. În urma acestui dialog, Maica Domnului se supune alegerii divine rostind: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”(Lc. 1, 38).
Începutul mântuirii și arătareaTainei celei din veac
De oarece acum Fiul lui Dumnezeu se pogoară în pântecele Fecioarei Maria prin DuhulSfânt pentru a Se înomeni, Buna Vestire este rădăcina sau temeiul tuturor praznicelor, întrucât toatec elelalte momente importante ale iconomiei mântuirii serbate în cadrul anului bisericesc derivă din ea. În acest sens, putem afirma că toate celelalte praznice sunt cuprinse virtual în praznicul BuneiVestiri, sau că praznicul de astăzi este„început” al tuturor celorlalte.
Tradiții de Buna Vestire
Sărbătoareacea dintâi a Maicii Domnului este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru că în această zi are loc primul său cântec, prin care anunță vestirea primăverii. Potrivit tradiției, dacă primul cântec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spatele omului, era semn rău: „Cucu-n spate mi-a cântat/ și moartea m-a săgetat!”. Există obiceiul ca în aceastăzi, să se numere de câte ori cucul își cântanumele, număr care ar descoperi câți ani mai vem de trăit. Flăcăii și fetele îl intrebau pe cuc când se vor căsători: „Cucule voinicule/ Câți ani îmi vei da/ pân’ m-oi însura (mărita)?”. Dacă se întâmpla ca după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul sâu echivala cu un an deaștepare. Dimpotriva, dacă el tăcea, tăcereasa era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnică. De asemenea, cracape care a cântatcucul de ziua sa, era tăiată și pusă în scaldătoareaf etelor, în speranța că flăcăii nu le vor ocoli. Este bine să mâncăm pește ca să fim sănătoși și vioi capeștele în apă; Cine se ceartă de Buna Vestire are necazuri mari tot anul; Cântecul cucului trebuie așteptat cu veselie, cu stomacul plinși cu bani în buzunar pentru a avea parte de lucruri bune, iar dacă se întâmplă să te surprindă cântecul cucului posomorât și cu stomaculgol, atunci e semn rău, iar lucrurile nu vor merge tocmai bine tot anul; Se punea pe pragul casei pâine, sare și apă, ca hrană pentru îngeri; La sate, se scot din lăzistraiele și țesăturile la aerisit; Tot la sate, pentru alungarea șerpilor de lângă casă și a insectelor și omizilor din livezi, se afumau cu tămâie și cârpe arse casele, curțile și livezile; In unele zone, Blagoveștenia era considerată neprielnică pentru rodul păsărilor, animalelor și plantelor, nu se puneau cloștile sau se credea că din ouăle ouate în aceastăzi nu ies pui, vacile nu se „goneau“, iar, Moldova și Bucovina, nu se semăna porumbul. Înschimb, în vestul țării se obișnuia să se altoiască pomii, iar în nord, unde primăvara sosește mai târziu, să se scoată stupii la iernat.
“Să muncești de Buna Vestireeste un păcat de neînchipuit. Cică dacă ar măcina unul mălaiși din mălaiar face o mămăligă pe care ararunca-o în apă, peștii care ar mânca din ea ar muri. Dacă ar pune mămăliga pe pomi, pomii n-arrodi. Ouăle ouate în aceastăzi nu sunt bune de clocit. Nici împerechere făcută între animale în această zi nu e bună”, scrie Irina Nicolau, în Ghidul sărbătorilor românești.
