Munca în Italia dãuneazã grav sãnãtãtii
PERICOL… Nevoia de bani a fãcut ca în ultimii ani, mii de vasluience sã plece în strãinãtate pentru a se realiza financiar. Medicii atrag însã atentia cã veniturile de câteva ori mai mari decât cele din România au si un revers al medaliei. Din cauza stresului generat de necunoasterea limbii, a nesigurantei serviciului, a singurãtãtii, a izolãrii si a dorului de familii, multe dintre aceste femei ajung sã se interneze în spitale la reîntoarcerea în tarã. Potrivit medicului psihiatru Petronela Nechita, 5% din pacientele internate la Socola în 2017 sunt femei care au muncit în Italia.
„În anul 2017, aproape 5% dintre pacientele internate la Institutul Socola s-au întors din Italia cu simptome psihiatrice ce au necesitat tratament de specialitate. Italia este una dintre destinatiile preferate de româncele plecate la muncã dupã 1989, iar serviciul lor a implicat de cele mai multe ori îngrijirea bãtrânilor cu tulburãri neurologice si psihice, activitate care în mod normal necesitã o pregãtire de specialitate. Îngrijirea acestor bãtrâni implicã multe ore de muncã si chiar supraveghere permanentã în cazurile celor imobilizati la pat. Multe dintre femeile plecate în strãinãtate nu au un program clar de muncã, nu au contract de muncã. Toate aceste conditii, în timp, genereazã surmenaj si suprasolicitare. Fiecare individ apartine unui mediu socio-cultural cu care se identificã, iar trecerea la un alt mediu poate conduce la dificultãti serioase de adaptare”, a declarat dr. Petronela Nichita pentru Agerpres.
Revin acasã cu psihoze
Potrivit cadrului medical, în ultimii cinci ani, foarte multe românce au revenit în tarã cu psihoze. „Stresul, generat de necunoasterea limbii, nesiguranta serviciului, nesiguranta unei locuinte stabile, singurãtatea, izolarea si dorul de familie pot duce la tulburãri ce necesitã tratament de specialitate. Stresul generat de conditiile de muncã într-o tarã strãinã se asociazã stresului ce implicã familia care rãmâne în România, la rândul ei cu multiple nevoi financiare, medicale, sociale. În ani, de cele mai multe ori, familia se destramã, copiii încep sã absenteze frecvent de la scoalã, ajungând, de multe ori, la abandon scolar si chiar delincventã juvenilã. Multe femei au început sã se întoarcã si cu psihoze. Simptomele psihozelor pot fi mult mai severe, idei delirante de urmãrire si prejudiciu, de persecutie sau halucinatii auditive complexe, halucinatii vizuale. Tratamentul poate sã cuprindã antidepresive, în situatiile în care pacientele au simptome depresive, sau antipsihotice, în acele cazuri în care simptomatologia este mai severã. Perioada de tratament poate fi de la 6 luni pânã la un an sau chiar mai mult, uneori toatã viata. În functie de momentul debutului, tipul de tulburare si numãrul de recãderi, putem vorbi la unele paciente de vindecare, iar la alte paciente doar de o ameliorare a simptomatologiei”, mai spune dr. Petronela Nechita.
„Sindromul Italia, o patologie si nu un fenomen medico-social”
Medicul sustine cã dacã în viitorul apropiat nu se vor lua mãsuri la nivel national, problemele de sãnãtate vor cãpãta un nume clar, „Sindromul Italia”. „Acest fenomen medico-social a fost numit de specialistii psihiatri <<Sindromul Italia>>. Fenomenul a fost pus în evidentã în anul 2005 de doi psihiatri ucraineni si a fost preluat, mai târziu, si de cãtre specialistii psihiatri români. Acest fenomen nu este considerat o patologie, nu a fost introdus ca diagnostic în tratatele de specialitate. Sindromul Italia nu este un sindrom depresiv, el reprezintã un fenomen medico-social ce include pacienta cu tulburãri psihice si familia acesteia rãmasã în România. Fenomenul poate îngloba familia extinsã a pacientei. Dacã în România familia nu primeste sprijin complex si dacã în Italia conditiile de muncã nu sunt corespunzãtoare, se va putea vorbi în viitorul nu prea îndepãrtat despre <<Sindromul Italia>> ca patologie, si nu ca fenomen medico-social”, concluzioneazã dr. Petronela Nechita pentru sursa mai sus mentionatã
