FILE DE ISTORIE…”Despre românii de peste Prut, zeci si zeci de ani nu s-a vorbit deloc sau în istoria semnatã de Mihai Roller, teritoriul numit Basarbia era considerat o parte a Uniunii Sovietice fãrã nicio legãturã cu România. Aceastã atitudine de ignorare sau semi-ignorare s-a pãstrat undeva pânã aproape de zilele noastre. În legãturã cu formarea statului român, cu Centenarul Marii Uniri, în multe minti prevaleazã încã mãrginirea la 1 Decembrie 1918, când la Alba Iulia s-a proclamat Unirea Transilvaniei cu România. Dar trebuie sã întelegem cu totii cã unirea, Centenarul, au început la 27 martie 1918, când, la Chisinãu, Sfatul Tãrii a proclamat unirea Basarabiei cu România. A continuat pe 28 noiembrie, la Cernãuti, când Bucovina s-a unit cu România, momentul final fiind cel de la Alba Iulia – 1 Decembrie”, a spus profesorul Dan Ravaru, cu ocazia celebrãrii celor 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.
În judetul Vaslui, comemorarea momentului de la 27 martie 1918 a fost bine marcat. Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat pe plan national, unde cu merituoase exceptii, celebrarea momentului a fost foarte slabã sau chiar a lipsit. “Manifestãrile noastre au început pe 23 martie, la Stãnilesti, si, chiar dacã data si locul nu au fost programate dinainte, ele s-au dovedit pline de semnificatii. În 1711, la Stãnilesti, a avut loc o bãtãlie care ar trebui înscrisã cu litere de aur în istoria noastrã, alãturi de cele de la Vaslui, Rovine, Cãlugãreni. Si aceasta, în mod paradoxal, deoarece nu a fost o victorie, ci o înfrângere, dar o înfrângere a aliatilor rusi ai moldovenilor, o înfrângere care ne-a salvat de rusificare. Dimitrie Cantemir a fost un strãlucit geniu, un fondator al culturii române, dar un neinspirat politician, care, amãgit de comunitatea de credintã ortodoxã, a arãtat rusilor drumul spre România. Dar, spre fericirea noastrã, turcii ne-au fãcut singurul lor bine pe care ni l-au acordat vreodatã în istorie, zdrobindu-i pe rusi la Stãnilesti. Dacã rusii ar fi câstigat bãtãlia, astãzi, poate, vorbeam cu totii ruseste de undeva de prin Siberia. Dupã 101 ani, însã, dupã un sir de rãzboaie, rusii reusesc, prin minciunã si trãdare, sã ocupe teritoriul românesc dintre Prut si Nistru. La sfârsitul unui rãzboi care a durat sase ani (1806-1812), la Bucuresti, se duceau tratative de Pace între Rusia si Imperiul Otoman. Turcii, pe care Coranul îi oprea sã învete limbi strãine, erau reprezentati de Fratii Moruzi. Acestia au primit o scrisoare de la Napoleon, prin care împãratul Frantei îsi anunta intentia de a ataca Rusia foarte curând, deci, îi sfãtuia pe turci sã astepte sã nu încheie Pacea cu rusii. Fratii Moruzi, în schimbul unor mari sume de bani, au ascuns scrisoarea, turcii au încheiat pacea si au cedat rusilor teritoriul dintre Prut si Nistru, desi acestia se tocmeau, doreau sã ocupe întreaga Moldovã sau mãcar pânã la Siret. Degeaba au fost crunt pedepsiti de turci fratii Moruzi, Tratatul de Pace a rãmas în picioare, iar de atunci o puternicã ramurã a poporului nostru a fost supusã celei mai sãlbatice deznationalizãri. Rusii i-au interzis românilor dintre Prut si Nistru învãtãmântul în limba maternã, folosirea acesteia în bisericã, i-au obligat pe cât posibil sã devinã rusi. La acestea s-au adãugat colonizãri masive ale unor populatii de alt neam. Si totusi, spiritul românesc a reusit sã reziste. Desi limba a fost interzisã, s-a încercat tipãrirea unor cãrti în limba românã, în special pentru slujbele religioase. Însã Vladimir, mitropolit trimis de Moscova, a adunat toate cãrtile în limba românã din întreaga Basarabie si a putut, astfel, sã-si încãlzeascã o iarnã întreagã palatul, arzând cãrtile în românã. Dupã înfrângerea rusilor în rãzboiul ruso-japonez (1904), spiritul national românesc în Basarabia cunoaste o puternicã revigorare. Apar pentru prima oarã ziare în limba românã, în primul rând “Cuvânt moldovenesc”, si sunt alesi deputati în Parlamentul nou creat la Moscova. Primul Rãzboi Mondial la care rusii participã din 1914 a dus la întãrirea sentimentului national fiindcã cei aproape trei sute de mii de români basarabeni, mobilizati pe front, si-au lãrgit cunostintele, au conlucrat cu militarii români si si-au dat seama de apartenenta lor la poporul român. Semnificativã a fost atitudinea preotului militar Alexei Mateevici, care a scris exceptionalul poem “Limba noastrã”. Revolutiile din Rusia, cea democratã din februarie 1917 si cea bolsevicã din octombrie-noiembrie 1918, au adus mari schimbãri pe scena politicã. Tulburãrile din Rusia au permis românilor dintre Prut si Nistru sã se organizeze statal, dar printr-o republicã afiliatã Federatiei ruse, apoi sã formeze un stat independent Republica Moldova, urmând în mod firesc unirea cu România la 27 martie 1918, votatã aproape unanim de Sfatul Tãrii, Parlamentul ales sã-i reprezinte pe locuitorii Basarabiei dintre Prut si Nistru”, a mai spus profesorul.
Simpozionul “Ziua Basarabiei”
ÎNCEPUTURI…Aceste momente istorice au fost evocate si reprezentate în cadrul manifestãrilor începute la Stãnilesti. S-a format un grup de iubitori de istorie, care în colaborare cu reprezentantii si organizatorii altor localitãti au comemorat evenimentele din urmã cu o sutã de ani, ce au dus la Unirea Basarabiei cu România. Dan Ravaru, Costin Clit, col. (r) Mihai Focsa, dr. Valeriu Lupu, recitatorul Dan Ailincãi si cantautorul Ion Chiriac au fost prezenti si au evocat spiritualitatea româneascã în localitãtile amintite mai sus. Formând un fel de “nucleu dur” al celor care îsi proclamã dragostea de tarã, românismul.<<La Stãnilesti, primarul Liviu Zaharia s-a întrecut pe sine însusi în modul în care a primit oaspetii. La fel de exceptionali s-au dovedit directorul Scolii Stãnilesti, profesoara Crina Ioana Brãnici si profesorul de istorie Stefan Plugaru, organizatorii evenimentului. Ne-am bucurat, însã, mai întâi de prezenta unor reprezentanti ai fratilor de peste Prut. De la Chisinãu a fost prezent conf. univ. Valentin Constantinov, de la Leova, consilierul Lidia Dutcã, iar de la Scoala Gimnazialã Tilipeni, directoarea Eufrosinia Cretu, însotitã de mai multe cadre didactice. S-au prezentat comunicãri ale celor amintiti mai sus, din “nucelul dur”. S-au adãugat însã participãrile domnului Valentin Constantinov, ale profesorului Mihai Andon de la Berezeni, totul fiind moderat si îmbogãtit prin interventiile profesorului Stefan Plugaru. Între comunicãri, asa cum se va proceda în continuare, au intervenit recitatorul Dan Ailincãi si cantautorul Ion Chiriac. A fost un bogat repertoriu de cântece patriotice, majoritatea privind direct legãturile sufletesti cu Basarabia si suferintele prin care a trecut aceastã provincie româneascã. La Stãnilesti a urmat un foarte bogat program artistic constând în cântece patriotice si dansuri populare în primul rând, program sustinut de formatii locale sau din comunele Drânceni, Vetrisoaia si Berezeni, deci cuprinzând o bunã parte din Valea Prutului. La Husi a impresionat în mod deosebit publicul foarte numeros, peste 400 de persoane. Organizarea, datoratã primarului Ioan Ciupilan si a directoarei Colegiului National “Cuza Vodã”, Manuela Iacob, a fost întru totul desãvârsitã. Obisnuitii comunicatori au intervenit: din Republica Moldova, poetul Nicolae Dabija, si de la Husi – profesorul Theodor Codreanu si domnul col. (r) Mihai Gheorghi. Douã prezente exceptionale au dominat manifestarea. Preasfintitul Episcopul Ignatie al Husilor si inspectorul general Gabriela Plãcintã. Si aici, versurile si muzica, datoritã lui Dan Ailincãi si cantautorului Ion Chiriac, au electrizat masa spectatorilor, acestia reluând versurile si melodiile într-un cor impresionant. Ca si la Stãnilesti, au fost lansate volumele “Revenirea Basarabiei la patria strãbunã” si “Ograda Eternã” de Ion Iancu Lefter. La Vaslui a fost atâta public cât a putut sã gãzduiascã Sala TinArt de la Biblioteca Judeteanã “Nicolae Milescu Spãtarul”, care a fost arhiplinã. La prezidiu, au luat loc, pe lângã obisnuitii vorbitori, Elvira Lefter, sotia regretatului poet, profesorul Dumitru Apostolache, istoricii Laurentiu Chiriac si Lucian Lefter. S-au punctat, din nou, momentele esentiale din istoria Basarabiei si a avut loc o prezentare mai amãnuntitã a lucrãrilor scrise de Dan Ravaru si Ion Iancu Lefter, analizatã de prof. Dumitru Apostolache si dr. Valeriu Lupu. Ambianta sãlii a fost deosebit de caldã, o atmosferã de festivitate generoasã, elementul artistic fiind mai accentuat aici, ca si comunicarea directã dintre participanti. Dan Ailincãi si Ion Chiriac au prezentat piese inedite, iar cel din urmã i-a pus iarãsi sã cânte pe toti participantii unind trãirea sa artisticã cu emotiile pe care le-a provocat turor. Ecoul profund patriotic al melodiilor si al versurilor au provocat adesea înlãcrimarea ochilor. S-au adãugat si interventiile Elenei Barbu si ale exceptionalului grup vocal, condus de profesorul Mihai Cornea. Acesta a fost si autorul versurilor si melodiei piesei vocale “Suspinul de peste Prut”, interpretat de Grupul vocal instruit de domnia sa. Mai subliniem emotionanta interventie a doamnei Doina Mica, autoarea unui scurt si vribrant discurs, urmat de recitarea unor versuri originale. Dacã pe plan national, nu putem vorbi de o cuvenitã aniversare a momentului 27 martie 1918, în judetul Vaslui comemorarea a fost întru totul onorabilã», a încheiat Dan Ravaru.
