ANIVERSARE…Promotia anului 1976 a Liceului Pedagogic „Al. Vlahutã” Bârlad (actual Ioan Popescu), anul V C învãtãtori, si-a dat întâlnire, weekendul trecut, într-una din clasele Liceului „Mihai Eminescu” din localitate, pentru a marca 42 de ani de la absolvirea scolii. Printre elevii absolventi din 1976 se numãrã: Veronel Aioantoaie, judecãtor, pensionar, fost presedinte al Judecãtoriei Bârlad, Mihai Nicolae, procuror, pensionar, actualmente predintele CARP Bârlad, Corneliu Bichinet, profesor de filozofie si actualmente deputat în Parlamentul României. La fiecare strigare a catalogului, fostii elevi au avut ocazia de a-si prezenta, pe scurt, realizãrile din plan profesional si familial.
Absolventii de acum 42 de ani ai Liceului Pedagogic „Al. Vlahutã” din Bârlad, sau „tinerii bãtrâni” vorba unuia dintre ei, s-au reîntâlnit pe 2 iunie, la Liceul „Mihai Eminescu”, unde a functionat si liceul pe care l-au absolvit ei. Aproape în formulã completã, anul V C învãtãtori s-a adunat în aceeasi clasã din care au plecat în 1796. Spunem aproape în formulã completã pentru cã multi dintre ei au plecat în lumea umbrelor, ca si multi dintre profesorii lor, care i-au fãcut oamenii de astãzi. Au rãspuns invitatiei doar sapte dintre fostii profesori, iar pentru cã printre cei dispãruti se aflã si fostul lor diriginte, Horia Stamatin, pe 2 iunie a „îndeplinit” functia onorificã doamna Maria Marin, fostã profesoarã de istorie si poate cea mai îndrãgitã de fostii elevi. Printre acestia s-au numãrat si Veronel Aioanitoaie, fost judecãtor si presedinte al Judecãtoriei Bârlad, actualmente pensionar, Mihai Nicolae, fost procuror, pensionar si presedinte al CARP Bârlad si Corneliu Bichinet, deputat în Parlamentul României. Cei prezenti au pãstrat un moment de reculegere în amintirea celor care nu au supravietuit celor 42 de ani asternuti de la momentul absolvirii, iar, dupã ce a fost strigat catalogul, s-au depãnat amintiri, evocându-se numeroase momente din anii de liceu si studiind fotografiile îngãlbenite de vreme, s-a glumit mult, râzându-se copios la glumele „bãietilor”, deoarece anul V C de învãtãtori, promotia 1976 a fost unul doar de bãieti.
Discursul fostului elev, Mihai Nicolae, magistrat pensionar si presedintele CARP Bârlad, a fost unul dintre cele mai emotionate si a prezentat pe scurt tot ce trebuia spus la un asemenea moment.
„În lumea cireselor, când eram copii, ne agãtam de urechi câte un ciorchine cu bobitele acelea rosii si dulci, obicei care, prin vreme, a devenit amintire… Suntem în 2 iunie, în aceeasi lunã a cireselor, dar, în locul lor vã îndemn emotionat, iubiti colegi, sã vã aninati de suflet mãcar o amintire de acum 42 de ani, si mai bine chiar, despre noi si, mai cu seamã despre ACEI care, un strop din viata domniilor lor, au pus la temelia zidirii noastre ca OAMENI. Profesorii nostri de atunci au cãpãtat chipurile pãrintilor, ei contopindu-se cu existentele noastre pe care le-au prefigurat si apoi le-au vegheat. Generatia noastrã, dragi colegi, nu i-a uitat, nici pe cei asezati sub brazda naturii românesti, nici pe cei care ne bucurã fiind printre noi. Ne închinãm în fata memoriei celor chemati în altã lume, iar ochii nostri se înroureazã la pomenirea lor. Ne aplecãm cu evlavie la amintirea domnului nostru diriginte, ilustrul profesor de Limbã românã Horia Stamatin, de a cãrui bunãtate, exigentã si perseverentã am beneficiat cu totii, drept pentru care îi vom rãmâne datori atât cât vom mai hãlãdui pe acest pãmânt. Nu-l uitãm pe directorul nostru, domnul profesor de matematicã Stefan Cucos, blând ca un cleric si gospodar model. Memoria noastrã îi va pãstra, ca pe niste icoane sfinte, în suflet, pe cei care, fiecare în parte, ne-au oferit dragoste si cunostinte folositoare: blânda doamnã Alexandra Bâclea, care ne-a lãmurit chimia substantelor si a vietii; gingasa si bunã ca o duminicã, doamna Domnica Dorus; domnul Ilie Ghioroaie, pedagog al vremii; naturalistul îmblânzitor de armonii, profesorul Gheorghe Mihãilescu; ca si îndrãgostitul de naturã si oameni, profesorul Liviu Tîtan; maestrii sunetelor vocale si ale strunelor, domnii Virgil Beceru, Costicã Mirodoni, dar mai cu seamã dirijorul nostru genial, profesorul Ioan Timus, fachirul nuantelor sonore ale melodiilor corale; maestrul coloritului Didu Clapon; cel al sportului si metodicii lui, Dumitru Mîtã. Nu vreau sã-l uit pe profesorul Astefãnesei, ale cãrui informatii matematico-fizice ne-au fost, si încã ne sunt, folositoare.
Dragi colegi, în numele promotiei 1976, a scolii Pedagogice din Bârlad, intratã în tunelul vietii acum 42 de ani, vreau sã-i salut din toatã inima pe fostii nostri profesori care, rezistând timpului, se aflã printre noi, prezenti sau nu. Ne face plãcere sã amintim numele, care rezoneazã în sufletele noastre, ale doamnelor profesoare Maria Marin, o adevãratã enciclopedie istoricã, si a doamnei profesoare Pavelescu (pe atunci Beceru), care ne-a înfãtisat tainele, aproape temãtoare, ale limbii latine. Îi salutãm cu respect pe domnii profesori Virgil Popa, titularul orelor de stiinte sociale, Costel Giurcanu, vulcanicul specialist de matematici, pe domnul Costicã Grigoras, tãlmãcitor al nuantelor pedagogi-umane, pe mânuitorul penelului Gheorghe Alupoaie, detinãtor si al unor aforisme filosofice folositoare, ca si pe sprintenul maestru de gimnasticã Ionitã Chirilã, apropiat de meserie, dar si de elevi.
Tuturor fostilor nostri profesori, numiti sau nenumiti, le vom pãstra o amintire nestearsã, pentru dãruirea manifestatã de-a lungul unei cariere prestigioase, iar celor de lângã noi le dorim un trai cald, lipsit de griji prea multe, fiincã trebuinta domeniilor lor se rãsfrânge încã asupra generatiilor de acum, prin experientã unicã dobânditã, dar mai ales prin comportamentul aproape singular, pe care stiu sã-l afiseze într-un fel neîntâlnit astãzi nicãieri. Vã multumim, domnilor profesori, cã existati si cã sunteti lângã noi, cei care vã declarãm iubire si respect, dar si cã sentimentul care ne încearcã este acela de a ne simti, si acum, la vârsta pe care o avem, elevii dumneavoastrã, învãtãceii dumneavoastrã de altãdatã. Iertati-ne copilãriile de acum câteva decenii si acceptati-ne respectul nostru etern. Vã îmbrãtisãm!” – cu drag, Mihai Nicolae.
