EROII NU MOR NICIODATÃ!
DECLARATII CUTREMURÃTOARE: Vasile Rotaru, fratele pilotului erou, dezvãluie de unde avea Florin spiritul de sacrificiu.
TRAGEDIE… Un erou, care a fãcut sacrificiul suprem. Asa este vãzut pilotul vasluian Florin Rotaru de spectatorii show-ului aviatic de la Fetesti. Datoritã lui, ei sunt astãzi în viatã. Fata nevãzutã a acestei tragedii este însã alta: vasluianul este tatãl a doi bãieti, unul de trei ani si altul de nicio lunã, care nici mãcar nu este botezat. Desi se putea catapulta pentru a ajunge acasã la copii, el a ales sacrificiul suprem, doar ca în România, astãzi, sã nu fie doliu national. Toti cei care au fost la miting, pot aprinde o lumânare în memoria acestui mare erou.
Fratele sãu mai mic, Vasile Rotaru, a povestit în exclusivitate pentru Vremea Nouã cã încã din copilãrie, Florin era extrem de protector.
“Între noi sunt aproape trei ani diferentã, el fiind mai mare, mereu mã proteja, era foarte atent la tot si era extrem de protector. Îi înteleg sacrificiul pentru cã asa era si în viata de zi cu zi, avea un caracter desãvârsit”, a declarat Vasile Rotaru. Acesta a precizat cã de mic Florin îsi dorea sã devinã aviator si a scris chiar si o poezie care ilustra visul sãu de a zbura. Cei doi frati si-au pierdut tatal acum 11 ani. Nu dupa mult timp mama lor a plecat in strainatate. Era in perioada cand Florin era la liceul militar. Acum mama este asteptatã în tarã, pentru a-si îngropa copilul. Rudele au plecat la Fetesti, pentru a fi alãturi de sotia ofiterului, rãpusã de durere si rãmasã fãrã sprijin si cu doi copii mici. Familia sustine cã cei din Ministerul Apãrãrii desi au iesit public si au anuntat cã sunt alãturi de rudele îndoliate, nu au dat niciun semn si nici mãcar nu au anuntat când ar putea ridica trupul neînsufletit al pilotului. Familia si-ar fi dorit ca pilotul-erou sã fie înmormântat la Vaslui, dar va respecta dorinta sotiei, care îl vrea aproape de ea, la Fetesti. Rudele vor ridica însã si la Vaslui, un monument: „Sã avem o bucãticã din el, sã avem unde sã-l plângem si sã-i aprindem lumânãri!”, au spus acestea cu durere în suflet.
Locotenent-comandorul a fãcut, în ultimul moment, o manverã prin care a evitat sã loveascã publicul. Nu a mai reusit, însã, sã se salveze si pe el. Dacã s-ar fi catapultat, avionul si-ar fi continuat drumul spre multime, iar consecintele ar fi fost cu mult mai îngrozitoare: mii de victime si decedati. Patrax, asa cum era cunoscut de prieteni, a evitat o tragedie nationalã cu propria sa viatã. Toate rudele si toti prietenii cunosteau visul sãu de a zbura, însã nu se asteptau ca acesta sã se termine asa repede, la doar 36 ani. „Prea devreme ai plecat si nu ai mai stat cu noi si cu îngerasii tãi, dragul nostru! L-ai lãsat pe fratele tãu singur si cu o durere icomensurabilã”, a scris pe o retea de socializare cumnata sa.
Locotenent-comandorul Florin Rotaru a urmat clasele I-VIII la Vaslui. A fost elevul Scolii Gimnaziale “Vasile Alecsandri”, iar cadrele didactice de la aceastã unitate de învãtãmânt au despre el doar amintiri frumoase, descriindu-l ca pe un copil linistit, care nu zâmbea mult, dar care era foarte bun la învãtãturã, un elev cum rar ai ocazia într-o carierã sã întâlnesti. De altfel, dascãlii vorbesc despre ambitia lui, care l-a ajutat sã îsi atingã telul: acela de a zbura. “Nu pot sã cred cã a urcat la cer asa de tânãr! Îmi vine greu sã vorbesc la timpul trecut despre Florin. Comunicam destul de rar pe Facebook. A fost elevul meu în clasele primare si a terminat clasele gimnaziale tot la Scoala Gimnazialã <<Vasile Alecsandri>>, desi se mutase cu domiciliul la distantã. Am fost mereu mândrã cã si-a pornit pasii pe drumul scolii sub îndrumarea mea. Parcã îi vãd chipul cu ochii atenti la toate lectiile, modul în care gãsea solutiile cele mai interesante la probleme, seriozitatea, dar si lumina specialã care îi fãcea ochii sã strãluceascã într-un mod aparte. Era extrem de echilibrat, nu încerca sã iasã în evidentã decât pentru a arãta variantele inteligente de solutii, de organizare si de creativitate. Acelasi lucru îl afirma si domnul profesor de matematicã Stefan Mircea. Mereu le povesteam generatiilor de copii care au urmat despre el ca exemplu deosebit de a lupta sã îsi vadã împlinit visul de a zbura. Am avut mereu imagini atât de frumoase cu el, dar nu ca înger, acolo sus în cer! Dumnezeu sã îl odihneascã în pace si liniste!”, a declarat învãtãtoarea Violeta Luca. Si prof. Maria Ciobanu, care a predat istoria la clasa pilotului Florin Rotaru, a spus cã era un copil deosebit, coleg de clasã cu fiica sa. “Eu îmi amintesc doar cã era un copil linistit, o fire sobrã, nu prea zâmbea, dar un elev de exceptie, îndeosebi la disciplinele reale. Am în imagine un elev linistit, interiorizat, care nu fãcea parte din “zvânturatii” clasei. Mare pãcat!”, a declarat prof. Maria Ciobanu.
Show aviatic, transformat într-o tragedie
Dupã absolvirea Scolii Gimnaziale “Vasile Alecsandri”, Florin Rotaru a urmat cursurile Colegiului Militar “Stefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, iar apoi, Academia Fortelor Aeriene “Henri Coandã”. Acesta reusise sã devinã pilot clasa I, având la activ peste 400 ore de zbor, din care aproximativ 250 pe MiG-21. Sâmbãtã, în ziua accidentului, era Ziua Portilor Deschise la Baza 86 Aerianã Borcea. Zborul pe care îl efectua Florin Rotaru fãcea parte dintr-un show aviatic, pilotii fãceau o demonstratie pentru public, dar si un antrenament. În scenariul lor, unul dintre camarazi e în pericol iminent de prãbusire si se catapulteazã în ultimul moment. În mod inexplicabil încã, povestea a devenit realitate. Doar cã Florin Rotaru n-a mai apucat sã se salveze. Înainte de prãbusite, pilotul în vârstã de 36 de ani a evitat o tragedie cu pretul vietii lui. A fost gãsit în scaunul sãu, carbonizat. „Din ceea ce am vãzut, pot sã vã spun cã a încercat sã evite publicul si, pur si simplu, s-a dus în partea cealaltã, ca sã nu se ducã peste public”, a declarat un martor. La evolutie asistau peste 4000 de oameni, toti, posibile victime ale unei tragedii, dacã pilotul nu fãcea acea manevrã salvatoare.
“Nu se poate. Nu e real. Nu s-a întâmplat ce am vãzut”
Iulian Iamandi, un coleg de-al ofiterului, a povestit pe blogul sãu primele momente ale accidentului: “Suntem strânsi pe lângã masini, privindu-ne. Niciunul nu plânge, dar ne privim aproape rugându-ne sã înceapã primul. Vladimir se urcã la volan si coboarã. “Iamandi, urcã-te cu mine în masinã sã mergem acolo. Eu nu pot sã stau si sã vãd fumul ãla si sã mã gândesc cã acolo moare un om. Poate s-a catapultat si e viu. Hai sã îl gãsim!” Ne privim iar, în cerc. Cineva îndrãzneste si repetã ce am spus fiecare înainte. “N-a catapultat. Nu s-a vãzut nimic.” Pe telefoane încã nu s-au stins noutãtile sigure cu catapultarea si pilotul teafãr. Rãspundem la sms-uri. Da, suntem bine. Nimeni din public nu a fost rãnit. Avionul nu a ajuns la noi. Încã nu stim numele pilotului si din când în când câte unul înjurã apãsat dupã ce citeste ce nume se vehiculeazã pe Facebook. Si ce dublã si ce piloti teferi. A fost o simplã formatie de douã avioane, în cadrul exercitiului tactic destinat recuperãrii unui pilot doborât. Brusc, un MiG a luat-o la stânga fatã de directia de zbor si atunci am început sã mã bâlbâi si sã arãt cu degetul. S-a lãsat pe o aripã si a luat contact cu solul, apoi au apãrut flãcãrile si totul parcã s-a desfãsurat cu încetinitorul. Tot drumul spre casã am revãzut întoarcerea aia spre stânga, avionul pe o aripã, contactul si aripa sfãrâmându-se, flãcãrile si apoi flãcãri înalte, o dârã de foc cu explozie, fum si dupã aia încã o explozie. Camera foto era la Vladimir, care a înghetat privind. Marius a înghetat la camera video. Cei din jur sunt afectati. Îmi pun mâinile pe cap. Nu se poate. Nu e real. Nu s-a întâmplat ce am vãzut. Nu s-a vãzut catapultare, parasutã. Of, poate s-o fi catapultat în lateral. Poate a scãpat, Poate scapã. Unul dintre elicoptere se roteste pe acolo, pe unde e fum mare si mult. Nu aterizeazã. Nu a catapultat? Tremurã mâinile. Crainicul anuntã evacuarea bazei de cãtre public. Suntem bine. Suntem bine fizic. Undeva, sub ochii nostri, la cîtiva kilometri, avionul continuã sã ardã. Arde acolo, nu aici. Suntem bine toti cei din public. Virajul ãla a dus avionul în partea opusã, nu spre noi. Acolo e un dâmb, poate un poligon. Acolo s-a dus avionul, cu ultimele puteri. Acolo, nu la lume.
Florin Rotaru a cãzut la datorie, la mansa unui „sicriu zburãtor”
Accidentul aviatic scoate la ivealã informatii uluitoare despre aparatele de zbor ale militarilor. Mai multi colegi ai acestora si-au exprimat nemultumirile cu privire la starea acestora, acuzând conducerea Ministerului Apãrãrii Nationale de nepãsare. Iatã câteva reactii: “«Treizeci si sase de ani. Locotenent-comandor Florin Rotaru, pilot de vânãtoare. Sot si tatã a doi copii. Cãzut la datorie». Citat din articolul bunului amic Iulian Iamandi. Eu, omul prost, dau drumul la taste si scriu continuarea ce stã pe buzele multor prieteni. Cãzut la datorie, la mansa unui sicriu zburãtor! O flotilã de sicrie ce trebuiau retrase încã de acum 20 de ani si înlocuite, nu “modernizate”; „Cam atât este în stare sa facã M.A.P.N., un simplu videoclip ca atâtea altele, pentru eroii unei natiuni bolnave”, “Dumnezeu sã te ierte, Florin Rotaru. Aripile “cosciugului zburãtor” nu au mai rezistat. Sper ca ministrii MAPN sã te aibã pe constiintã”.
