OPINIE... Referendumul pe tema familiei traditionale naste controverse si în rândul bârlãdenilor. Oana D. Botezatu, o tânãrã jurnalistã si blogeritã, explicã pe pagina sa de Facebook motivele pentru care referendumul nu-si are rostul: “Ne costã 20 de milioane de euro. Cam câte sãli de asteptare s-ar renova cu banii ãstia aruncati aiurea? Cîti copii ar avea sanse în plus la sãnãtate dacã le-ar pãsa? Câte spitale ar fi mai bune decât sunt acum? Cîti oameni ar trãi în loc sã moarã? Trãim într-o tarã în care doar norocul te salveazã de boalã si de moarte, si lor le pasã sã facã un referendum inutil, doar fiindcã asta vrea Dragnea”. Aceasta este de pãrere cã “referendumul (n.r. ce va avea loc în luna octombrie) nu defineste familia, cãci “familie” e si prietena mea care îsi creste singurã copilul, chiar dacã ei nu îi spun asa. Familie e si vecina mea al cãrui sot a murit într-un accident, iar ea a rãmas cu doi copii. Referendumul acesta defineste prostia. Si instigã la urã”.
Reactia tinerei vine dupã ce, vara aceasta, a fost nevoitã sã meargã împreunã cu fiul sãu la Spitalul din Bârlad: “Asa aratã sala de asteptare de acolo. Am vrut sã-mi astept rândul afarã, dar mi s-a spus cã în salã trebuie sã stau, ca sã mã vadã doamna doctor. Am stat totusi afarã. În camera numitã “salã de asteptare”, unde ajung zilnic si multi copii de câteva luni, dacã nu chiar sãptãmâni, miroase a igrasie si a vechi si a boalã. Si-ti vine sã fugi, în loc sã stai sã-ti astepti rândul la control. Nu stiu cum aratã saloanele în care sunt internati copiii, dar pot doar sã îmi închipui cã nu e nici pe departe lux. Situatia este similarã în zeci de spitale. Dacã nu chiar sute. Dar nu conteazã pentru ei, doar nu ajung copiii sau nepotii lor acolo. Ajung doar copiii si nepotii prostilor care au acceptat mereu, umili, ce li s-a dat. Fãrã sã cearã nimic, nici mãcar respect”.
