EDUCATIE…Mesajul unei învãtãtoare face furori în mediul on-line. Cadrul didactic si-a exprimat frustrarea legat de faptul cã, în ciuda tuturor eforturilor pe care un dascãl le face, feedback-ul unor pãrinti lasã de dorit. Asa cum reiese si din comentarii, dascãlii reclamã cã pãrintii au asteptãri exagerate, iar pretentiile cele mai mari apar în clasele primare, învãtãtoarele fiind cele care ar trebui sã facã minuni cu elevii, desi fiecare copil este unic si are ritmul sãu de învãtare. Astfel, în rândurile scrise, învãtãtoarea aminteste despre pregãtirea intensã din timpul studiilor universitare, munca pe care o face la clasã si acasã, când pregãteste lectiile, despre apropierea pe care o simte fatã de fiecare elev si despre eforturile pe care dascãlul si pãrintii, ca o echipã, ar trebui sã le facã în folosul copilului.
Mesajul integral al cadrului didactic este urmãtorul: “Din nou nu pot sã tac, caracteristic mie. Nu am fost atacatã direct (nici nu se putea, sunt în pauzã încã…de fapt ar trebui sã dorm la ora asta, dar..). Am auzit doar voci, ale diferitelor persoane, vorbind despre cadre didactice. Stiti cum? Cu dusmãnie, cu revoltã, cu urã în glas si în privire. Si nu, nu mai pot sã tac. Deci scriu. Pãrinte drag, tu poate nu realizezi câtã muncã am depus eu pânã am primit o diploma. O diplomã care sã spunã cã sunt capabilã sã îti educ copilul. Nu stii cã mã trezeam cu noaptea în cap pentru a termina un proiect de lectie, nu stii câte ore am fost asistatã, criticatã, slefuitã de dascãlii mei la practicã, nu stii cã aveam zile când abia mã târam spre casã, obositã si flãmândã, nu stii de weekenduri întregi în care decupam, pictam, confectionam materiale, pânã nu îmi simteam degetele…sau spatele, sau sufletul. Dar anii grei au trecut si am obtinut diploma. Si, lângã numele meu apare un frumos cuvânt, visat si râvnit: învãtãtoare…Dar anii de muncã nu s-au terminat. Si, pãrinte drag, chiar dacã poate pare greu de crezut, eu îti iubesc copilul. Pe fiecare dintre ei, din clasa mea, din scoala mea, din jurul meu. Si îmi iubesc munca. Chiar dacã am avut tentative de a o schimba. Meseria de învãtãtor, de dascãl, rãmâne în sufletul meu, indiferent ce îmi va fi dat sã mai trãiesc. Acestea fiind zise, TE ROG respectã-mã. Nu mã vorbi de rãu, mai ales nu în prezenta copilului tãu. Nu îmi spune, cu repros în glas, cã fratele bãiatului tãu reusea sã facã exercitii cu înmultiri mai dificile în clasa a treia, decât fac eu cu copilul tãu acum. Tu nu stii, dar programa s-a schimbat între timp. Si, ca mamã îti spun, fiecare copil e unic. Nu mã considera un dusman, ci un aliat. Si nu uita un lucru: eu singurã nu voi reusi niciodatã sã-ti educ copilul, dacã nu am tot sprijinul tãu, dacã tu nu continui acasã munca pe care o fac eu la clasã. Întreabã-ti copilul ce teme are. Pune-l sã citeascã în plus. Ascultã ce are de spus. Si mai ales, nu astepta din partea mea sã fac minuni. Sunt doar un om. Gresesc si eu, stiu. Nu mã superi dacã îmi spui cã am gresit, ci mã rãneste tonul tãu si atitudinea ta. Nu suntem sef si subaltern, tu si eu, ci o echipã. Iar câstigãtorul va fi copilul tãu. Îti multumesc dacã ai avut rãbdarea sã citesti tot. Si îti multumesc de o mie de ori mai mult dacã vei tine cont de ce ai citit, înainte de a adresa cuvinte jignitoare la adresa colegilor mei, dascãlii de pretutindeni!”.
Necalificatii si dascãlii fãrã vocatia – cauza atitudinii negative a pãrintilor
Cei mai multi colegi ai învãtãtoarei au felicitat-o pentru mesajul transmis. “Felicitãri, a fi dascãl înseamnã studiu permanent, preocupare intensã pentru a fi la zi cu toate schimbãrile ce au loc în domeniu. Dascãlii muncesc enorm si de multe ori sunt mai rãbdãtori, mai apropiati de copii decât pãrintii”, a scris un utilizator. Altii au încercat sã identifice cauza atitudinii negative a pãrintilor, iar concluzia la care au ajuns a fost cã în învãtãmânt ajung sã lucreze multi oameni nepregãtiti sau fãrã vocatie care stricã imaginea învãtãmântului românesc si atrag antipatia pãrintilor. “Sã recunoastem. Ni se întâmplã toate astea pentru cã din ce în ce mai multe persoane fãrã chemare, fãrã pregãtire minimalã si fãrã chef de treabã au invadat cancelariile”, a scris un internaut. Altul a adãugat: “Si încã invadeazã! Si inspectoratele sau, mã rog, ministerul, insistã sã invadeze. În loc sã aibã un dascãl de calitate mai multe ore decât o normã, se tot insistã sã se ocupe posturile, din bucãti multe, de cãtre proaspeti absolventi care nu au nici chemare, dar nici habar de multe legate de materie si de psihopedagogie”.
