spot_img
spot_imgspot_img
15.2 C
Vaslui
18-mai-2024

Profesorii, sãtui de fenomenul „Dosariadã”: „Ne dorim sã fim doar profesori, nu si secretari”

- Advertisement -

CERERI…Nemultumirile cadrelor didactice încep sã iasã din ce în ce mai mult la ivealã. Pentru cã de multe ori Inspectoratele scolare si Ministerul Educatiei Nationale ignorã plângerile pe care le fac, profesorii au început sã dezvãluie hibele sistemului de învãtãmânt în mediul on-line, acolo unde se pot exprima liber. O scrisoare adresatã Rovanei Plumb, noul ministru al Educatiei, a adunat mii de distribuiri si comentarii de la dascãli din toatã tara. Învãtãtorul care a scris-o se plânge de faptul cã profesorii sunt sufocati de cantitatea mare de hârtii pe care trebuie sã le facã, cele mai multe nefiind necesare pentru cã nu îsi aduc aportul la cresterea calitãtii învãtãmântului. În schimb, factorii de decizie nu mai pun accent pe activitatea la clasã cu elevii, care este de fapt cea mai importantã. Cadrele didactice care au comentat nu doar cã i-au dat dreptate, dar au întreabat retoric dacã si domnul Trandafir, celebrul învãtãtor iubit de elevii sãi, completa la fel de multe hârtii. Cititi mai multe în rândurile urmãtoare.

„Doamnei Ministru Interimar al Educatiei Nationale Rovana Plumb, cu încredere cã veti face tot ceea ce este mai bine pentru a îmbunãtãti starea actualã a învãtãmântului românesc, vã aducem la cunostintã cã profesorii din România sunt sufocati de cantitatea de hârtii pe care trebuie sã o facã. Actul didactic este în colaps. Profesorii nu mai au timp sã-si facã orele, sã-si pregãteascã lectiile, sã fie creativi si motivati pentru desfãsurarea în conditii optime a procesului instructiv – educativ. Se doreste calitate în învãtãmânt, însã cerintele la adresa cadrelor didactice sunt din ce în ce mai multe, iar acestea nu mai dau randament din cauza oboselii acumulate si a timpului limitat. Lectiile cu elevii sunt prioritare. Pentru asta ne-am obtinut diplomele, pentru asta ne-am ales aceastã profesie, pentru asta mergem zi de zi la scoalã. Ne-am umplut de comisii care au rolul doar de a aduna hârtii inutile în niste dosare peste care se asterne praful si uitarea. Ne-am sãturat de fenomenul „dosariada” care face departajarea între profesor „bun” si profesor „slab”. Profesorii buni sunt aceia care nu dorm noptile cãutând solutii pentru a-si determina elevii sã vinã de drag la scoalã, profesorii buni sunt cei care tremurã pentru fiecare orã pierdutã în detrimentul copiilor, profesorii buni sunt cei care nu se duc la concursuri pentru punctaje mari, ci muncesc cu elevii aceia cãrora nici destinul nu le-a acordat o sansã. Fenomenul „dosariada” nu a adus nimic bun în educatie, ba din contrã, a adâncit si mai mult problemele din sistem. În loc sã fie preocupati de calitatea actului didactic si de formarea elevilor, unii profesori sunt nevoiti sã alerge dupã punctaje pentru a-si sustine traiul zilnic. Nu punctajele si numãrul de hârtii adunate la dosare ne definesc ca profesori de calitate, ci actul mãret din fata elevilor nostri cãrora ne-am închinat profesia. Inspectiile de tip ARACIP au devenit nocive prin faptul cã inventeazã tot felul de documente care de fapt nu ajutã la cresterea calitãtii în educatie. Calitatea în educatie va creste strict prin munca efectivã la clasã, prin colaborarea familiei cu cadrele didactice si prin conduita aleasã a elevilor. Pierdem ore pe platforme, ne distrugem vederea si ne încovoiem pe scaune pentru a face tot soiul de rapoarte si statistici, muncã pe care nu noi ne-am ales-o, ci ne-au impus-o altii. Am obosit. Privim cum învãtãmântul se prãbuseste sub noi si maldãrele noastre de dosare. Suntem în era tehnologiei si noi încã tãiem copacii pentru a printa si xeroxa tone de documente care ar putea fi transmise foarte usor pe site-urile si platformele care le solicitã. Avem baze de date. De ce trebuie sã facem la infinit aceleasi situatii, când se pot face o singurã datã, iar organismele subordonate ministerului sã le preia de acolo, fãrã a mai abuza de timpul alocat învãtãrii elevilor? Facem o muncã nu dublã, ci înzecitã. Întrebati-vã cum se descurcã învãtãtorii si educatorii care sunt responsabili si membri în comisii rãsunãtoare, care pierd noptile pentru a întocmi si aceste hârtii, ca sã fie „în regulã” scoala sau grãdinita! Oare cum or rezista bietii de ei îngropati în materiale pentru clasã, caiete si dosare pentru comisii? Ce este mai important pentru Ministerul Educatiei Nationale: EDUCATIA elevilor din România sau hârtiile pentru „dosariadã”? Punctajele sau lectiile de calitate? PROFESORUL sau gradatul? ELEVUL sau comisiile din scoli? Ne dorim usurarea muncii, mai multã întelegere din partea celor care ne solicitã toate aceste documente, care ar putea fi mai putine si selectate cu mai multã seriozitate. Ne dorim sã fim doar profesori, nu si secretari, sã ne întocmim doar planificãrile si portofoliile personale si sã avem mai mult timp la dispozitie pentru a ne ocupa de elevii nostri. Ne dorim sã fim mai odihniti si mai zâmbitori, mai putin împovãrati de probleme si mai deschisi cãtre nou. Ne dorim sa fim DASCÃLI de CALITATE. Lãsati-ne sã fim ceea ce ne-am ales! Luati-ne de pe umeri povara hârtiilor! Permiteti-ne sã-i învãtãm carte pe copii, cãci ei sunt viitorul nostru si al acestei tãri! Un învãtãtor din România.”, este scrisoarea integralã a cadrului didactic.

Profesorii si-au dat cu pãrerea

Cadrele didactice din toatã tara au lãsat mii de comentarii. „Eu cred cã domnul Trandafir nu completa dosare la acea vreme, dar copiii l-au iubit pentru cã avea un prinos de bunãtate în el si erau în stare sã plece cu el tocmai pentru ca îl iubeau! Câti elevi îsi mai iubesc sau îsi amintesc vreun dascãl care a rãmas în sufletul lor?”, a scris un profesor. Altii au gãsit vinovatii. „O întrebare retoricã: sindicatele din învãtãmânt au vreo pãrere despre asta?”. Supãrati, internautii au folosit cuvinte dure. „Se fac dosare pentru ministrii care sunt analfabeti functional. Au nevoie de ele sã-si justifice ei incultura.”, a adãugat un utilizator. „Fãrã discutie se doreste anularea eficientei în învãtãmânt, prostirea natiei române, transformarea ei din popor în populatie, cu ajutorul învãtãmântului, împovãrând profesorul excesiv, limitând timpul adecvat educatiei reale. Pãcat, mare pãcat!”, a concluzionat un alt dascãl.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.